O poveste-nfiripata din imaginatia-mi bogata, ne spune ca traia odata o preafrumoasa si saraca fata...era singura la parinti, o familie cu multe neajunsuri, dar plini de dragoste si oameni muncitori; fata (pe nume Reeija), de mica era si ea invatata cu munca, si cot la cot cu cei mari, mergea cu ziua la cei mai instariti din sat, pentru a fi masa indestulatoare; timpul trecu...fata crescu si prinse-a se indragosti de un chipes tanar din satul vecin...si cum inima cand bate, tinzi sa-ti verifici chipul - o fi n-o fi curat, ingrijit ori parul aranjat...fata se oglindea mereu in apa tulbure a iazului, neavand un ciob de oglinda macar in casa, iar parul gingas il trecea cu degetele, pentru a-l descalci...buzele le-mbujora cu fragi ori mure coapte...Adesea adormea gandind "oare de ce nu am si eu ce toate fetele de seama mea au?"...Intr-o noapte senina, cu cerul impanzit de stele lucitoare, simti pe umar o miscare si un soptit o destepta :"preatanara fata si preafrumoasa, cu suflet cald si inima curata, ce ti-ai dori tu, ce tu nu ai si altii au?" ; fata, tresari...deschise cu teama ochii si vazu pe mana-i o mica zana zambitoare, ce-si agita bagheta..."cine esti, mi-e frica"..."nu-ti fie, fata draga, eu am venit la tine sa-ti indeplinesc o dorinta, spune, te rog, care sa fie aceasta?" "o, de-ar fi adevarat ce-mi spui tu acum...eu mi-as dori sa am o mica oglinjoara, un pieptan sprinten si o gingasa batista..., caci, vezi tu, zana buna, eu chipul nu mi-l stiu...".
In zori, toti ai casei se trezira pentru o noua zi de truda...fata gasi cu mare bucurie la capataiul ei cele 3 obiecte mult dorite..."nu a fost un vis...", ingana fericita pana la lacrimi...Le puse in buzunar si porni la drum...cum se apleca putin, cum cadeau rand pe rand, incetinindu-i munca...seara, ajunsa acasa, fata se gandi "cum sa fac eu, unde sa le pun, ca sa nu le pierd..."ochii ii alunecara spre o pestelca veche de-a mamei - cu grija o croi, o coase si...o, ce bocceluta frumoasa facu...
Acum era mandra de frumusetea neasemuita, pe care o intretinea zilnic - se pieptana cantand, se oglindea mereu, zambind si isi stergea sudoarea cu batistuta fermecata...Vremea trecu iar iubirea-nfiripata intre ea si chipesul din satul vecin continua intr-o mare nunta; el era instarit, avea gospodarie mare si-mbelsugata, asa ca intr-o zi ii oferi fetei o bucata de piele proaspat tabacita, numai buna de transformat intr-o gentuta frumoasa; fata s-a bucurat foarte mult, caci, sa ne fie cu iertare, dar femeile simt nevoia de a fi cochete :), si facu din piele un vesmant pentru bocceluta ei...nu putea renunta la prima ei "gentuta", dar nici nu putea refuza darul sotului; a iesit o geanta de mai mare dragul...tare mandra o purta prin sat...
Franturi din viata gentii:
Dintr-o geanta eu vazui
Cum rasare sprinten tare
Pieptanul cu ochi caprui
Si-o oglinda-ncantatoare.
Sugubat cum e din fire,
Da tarcoale domnisoarei
Care, cu a ei privire,
Ii facu semn policioarei
Puse piedica indata,
Tanarul cazu in nas
Se baga in geanta: iata!
Parca e un contrabas
Ce refuza-o noua gama!
Pentru ca mandruta,
Scumpa oglinjoara
N-are ochi de dulce
Pentru-al sau profil
Suspina saraca
Dupa rujul care
Mangaie pe alta,
Dragostea e...mare
Pieptanul suspina...
Iubirea e oarba
I-ar canta in struna,
Soptindu-i in graba:
"Vino langa mine, sa traim frumos,
Sa-mpartim cu bine-un buzunar dragastos"
Se zbarleste...o-ademeneste...si pe loc o pupaceste,
Rosind apoi de bucurie...mare nunta o sa fie!
O poveste minunata
S-a infiripat de-odata
Intre pieptan si-oglinjoara
Veste-n tara, sfoara-n tara...
------------------------------------------
Portofelul cel banos
Zambeste prietenos
Plimbaret este mereu
Acum e la ateneu.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc