Cand vii…
Ganduri ingemanate-alearga, rascolindu-mi inima, sufletul…cand
vii…
Se-aud pasi, apasand puternic pamantul…tu esti? Pleoapele
grele-mi inchid ratiunea, patrund intr-o lume de vis…visand traiesc, traiesc
visand…iti vad zambetul…o, atat de gingas…toti porii-mi se-alinta, invaluiti de
privirea-ti arzatoare…obrajii imbujorati de emotie-ti simt dulcea mangaiere…soapte
zglobii se-ngramadesc voioase, emanand iubire…devorand iubire…
Tresar…era un tunet…o ploaie naprasnica-nfunda pamantul,
sulite de foc danseaza pe cerul pana de curand instelat si calm; cand vii…noi
doi mergand, mana-n mana, prin ploaia calda,
de vara, uzi pana la piele, traind zambim si zambind traim…in cale-mi rasare un
trandafir rosu…tacticos te-apleci si zambind il iei, facandu-mi chipul rama
pentru-asa minune…mergand prin ploaie, fara sens…caci ce motive ne-ar fi de folos…lasandu-ne
trupurile prada stropilor de apa si inimile prada dragostei…o-mpletire de
simtiri ce numai noi le stim, un buchet de sentimente ce doar noi le traim...fericire-n
ochi tu poti citi,/ de-ncumeti, ca sa ma privesti,/iubire-ti pot eu oferi,/ de
simti ca te-ndragostesti…de vrei sa fiu a ta, as vrea sa fii al meu,/iubind noi
sa traim,/traind, iubim mereu…amintiri dragi…inima-mi tresalta…nu vii?
Nopti albe, ganduri grele-mi apasa cugetarea, trec
zilele-aievea, fara sa stiu de tine, m-apasa strasnic dorul de faptura care,
zambind ea ma priveste, de-mi vine sa zambesc si sincera iubire emana-n jurul
meu…n-as mai putea gasi o alta, traind eu sa gasesc, caci singura mea inima in
lacrimi se scufunda, plangand de dorul tau…cand vii…
“…dragostea domneste ca
o divinitate pe jumatate blanda, pe jumatate fioroasa”- mi vin in minte-acum…cat
adevar grait odata…”La Sankt Petersburg, la Viena, în Corsica, la Veneția, în
mlaștinile sălbatice ale Angliei rurale sau aproape oriunde, dragostea se
ascunde în gesturi, în sertare, în scrisori… Ea este peste tot și are chipuri
infinite”-astfel incepe prezentarea de carte Sapte povesti de dragoste, un
manunchi de trairi, situatii, de caractere…povesti slefuite de marii scriitori F.M.
Dostoievski, Edgar Allan Poe, Oscar Wilde, Guy de Maupassant, Stefan Zweig, ce
ne amintesc mereu cat de important e sa traim si cat de important este sa traim
iubind, caci dragostea, doar ea, ne face sa simtim viata cu adevarat.
“Scrisoare de la o
necunoscuta”—mi simt inima straina de tine…cand vii…
“Fericire”-mi aduci mereu,
zambindu-mi
“Privighetoarea si
trandafirul”-imi amintesc de infiriparea dragostei noastre…
“Ultima iubire”-tu sa-mi fii
si eu sa-ti fiu…
“Angela, poveste de dragoste
în oglinda”-nu vii…
“Eleonora”-un suflet ce
iubeste, traieste…
“Nopti albe” petrec, pana sa
vii…
Cu-adevarat, Nemira-mi este
confidenta, prietena si ma ajuta mereu sa-mi gasesc refugiu in lectura, in
singuratatea-mi neprielnica, cand tu…nu esti langa mine, cu mine, cand nu
suntem noi…
M-afund in asternuturi moi,
Simtindu-ti fin parfumul
Imi este foarte dor de noi
Sufletu-mi e ca fumul…
Inima-mi te cheama iar
Plange-adanc si iar suspina
Astept sa ti-o dau in dar
Cu tot cu tulpina…
Nu vii?...
Cand vii…
Singuratatea-mi apasa
ratiunea, ochii-ti cauta privirea si gesturile, zambetu-ti sincer, inima te
asteapta si te cheama…buzele-mi sunt imbobocite si asteapta-a fi rasfatate,
dezmierdate si iubite…te astept…vino…se asternu linistea-ploaia se-ndeparteaza…o
liniste grea si crunta pentru sufletul meu…
Cand vii…
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc