Treceți la conținutul principal

Scrisoarea unei mici bucatarii

 

   Draga Mos Craciun,

   Sunt eu, bucatarioara familiei P! Stii ca de peste 12 ani le stau la dispozitie si ii slujesc asa cum stiu eu mai bine; de fapt, e ciudat spus, caci eu sunt prietena buna cu membrii familiei.

   Ea este inca pasionata de prajiturit, desi, in ultima vreme si-a cam rarit activitatea dulce, nu stiu din ce motiv...dar, incearca sa pastreze traditia de a face ceva bun, la cuptor, in fiecare week-end; el cocheteaza cu mancaruri fine, facute dupa retete ori inventate, pe loc, cu ce gaseste in frigider. Si da, adora sa testeze condimente diverse! De curand a inceput si feciorul familiei sa pregateasca mancaruri simple, ca dupa varsta lui, iar mezina casei e la stadiul de incalzit mancare in cuptorul cu microunde. Intr-o seara au avut pofta de coltunasi, iar ea nu stiu de ce a insistat ca nu le face. Ce crezi? Copiii s-au ambitionat atat de tare, incat i-au solicitat mamei doar ajutorul verbal; au reusit sa faca singuri deliciul culinar dorit: au cantarit ingredientele, au amestecat, au potrivit, au intins foaie, au portionat, au decupat corespunzator formei, apoi au pus la fiert. Rezultatul? O, da! Da, Mosule,  exact cum crezi: au fost cei mai buni coltunasi gustati vreodata de mami si tati, ce plesneau de mandrie, iar eu...desi la final aratam ca dupa razboi, plina de faina ( pe sus, pe jos), de zahar, ou incleiat, gramajoare mici de branza, in timpul procesului de fabricatie m-am distrat de minune cu micutii! Sunt haiosi si atat de dragi imi sunt cand ii vad ca incearca cu manutele lor harnice sa faca ceva bun...

www.dajarmagazin.ro
    Cand gatesc cei mari, parca niciodata nu au suficiente oale si tigai ori  nu sunt pe masura asteptarilor, in functie de mancarurile gatite; asa ca, rogu-te, de poti fauri in atelierul tau magic, o oala antiaderenta, inalta, pentru a putea pregati si sosurile pentru paste, fara a nu ma mai stropi toata...cu capac, de se poate, pentru a fi complet protejata, mi-ar placea sa o gasesc pe blat ori sub bradut, in ziua de Craciun. O astfel de jucarioara cred ca ar putea inlocui alte 2-3, care sunt cam depasite, si m-ar multumi si pe mine ( as ramane curata) si pe parintii casei, care ar gati mai cu drag si spor. A! Si daca ai putea face astfel incat sa fie si buna de bagat in cuptor...ar fi cu adevarat magic!

   In rest, eu sunt bine, incerc sa ma mentin, desi, de multe ori devin neincapatoare si, i-am auzit pe copii vorbind despre o casa noua, cu o bucatarie mai mare...ma necajeste, uneori gandul ca as putea fi inlocuita curand, insa sunt convinsa ca o mare parte din mine se va regasi in noua locatie, asa ca incerc sa ma infrumusetez, cum pot, pentru a-mi salta inima de bucurie la auzul rasetelor ce ma "inunda" in momentele in care cei patru gatesc sau doar stau la o vorba, in compania mea. 

www.dajarmagazin.ro

   Am o colectie impresionanta de cani, cesti, linguri, furculite si cutite, insa sunt toate atat de diferite, incat, uneori ma oboseste acest haos. Crezi ca mi-ai putea darui, de crezi ca merit, desigur, un set tacamuri, ce pot inlocui manunchiul colorat din standul cu vesela? Sa fie, asa...pentru mai mult de 4 persoane, caci imi place sa am oaspeti si alor mei le place sa aiba casa plina! Mare bucurie mi-ai face!  
   Acusi voi mirosi a bunatati specifice Sarbatorilor de iarna si ma voi lasa impodobita de catre copii ( am auzit ca anul acesta mi-au pregatit straie noi)! Spiridusii ce fac? Tot nazdravani sunt? Sper ca te asculta si ca ambaleaza, cu spor, cadourile, pe ritmul colindelor frumoaselor, savurand in pauze acadele si lapte cald cu ciocolata!

    Cred ca esti tare obosit de la citit scrisori, de la oameni mici si mari, asa ca...inchei aici, cu speranta ca esti bine, sanatos; te astept, impreuna cu Rudolf, cu lapte cald si fursecuri ( desigur, si cu 2-3 morcovi proaspeti), in seara de Craciun!

https://blog.super-blog.eu/wp-content/uploads/2021/11/Ambition_Dajar9.jpeg

                                                                                                         Cu drag,

                                                                                                  O mica bucatarie

Articol scris pentru SuperBlog 2021.

  

  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos