Zgomotul desteptatorului, acel ciripit de pasarele ce zburda in vazduh, pasari ce nu se mai opresc din cantat, acea zarva asurzitoare, ma fac sa trag coltul pilotei peste urechi; nu aud, nu vad nimic...sssst, nu sunt aici, nu suuunt...sunt in lumea viselor...vreau sa mai dorm...putin, doar putin, putin...
- Hai, sus! E o noua zi! imi sopteste piticul din subconstient.
Ma ridic alene, imi iau sosonii pufosi de la marginea patului si ma tarai, greoi, spre fereastra, cu ochii inca inchisi; merg din instinct...camera fiind mica, stiu fiecare obiect in ce unghi se afla. Deschid, larg fereastra. Deodata, narile imi sunt invadate de mirosul incontestabil al unei cafele necunoscute; simturile mi se activeaza pe loc, iar curiozitatea imi creste pulsul. Din 3 miscari ma schimb, imi inviorez chipul si cobor treptele. Am avut mare noroc, ca am reusit sa inchiriez tocmai spatiul de la parterul cladirii in care locuiesc; asa, am tot ce iubesc ( casa, familia, afacerea) intr-un singur loc. Ador mirosul de cafea, gustul si faptul ca o pot personaliza cum vreau sau, in fine, mai mult cum vrea buna mea prietena care imi este "mana dreapta" si care, zilnic, pregateste localul de oaspeti, mai grabiti ori molcomi, pusi pe spus povesti, mai morocanosi sau veseli; cert este ca ne trec pragul manati de aceeasi pofta - dorul de licoarea magica. Rasnita de cafea, frumoasa mea harnicuta aurie, "toarce", sfioasa, noul produs comandat zilele trecute; boabele proaspat prajite se rostogolesc, vesele, transformandu-se in granulatie fina, perfecta pentru realizarea unei cafele de vis. La doar cativa centimetri, munceste, de zor, cu drag si spor, masina de cafea, ce reuseste, cu brio, sa prepare licoarea, iar buna mea prietena, cu bagheta-i magica si cu accesoriile corespunzatoare, sa desavarseasca gustul. Aparatului pentru spuma de lapte i se da cuvantul destul de rar, in aceasta dimineata; dar e prezent, si-a facut incalzirea si e pregatit pentru a satisface si cel mai inversunat mofturos ( desi nu e cazul, caci clientii nostri vin setati - stiu exact ce vor si le place atat de mult sortimentul ales, incat cu greu ii convingem sa testeze ceva nou - dar nu imposibil...saptamanal avem sesiune de sampling).
Cand am deschis "casuta" de cafea, aveam doar aparatura si ustensilele necesare prepararii cafelei ( simple, cu lapte, scurta, lunga, dar si cu numeroase arome - desi prefer cafeaua simpla, neindulcita, cu un strat fin de spuma de lapte, cand vreau sa ma rasfat, sa stau pe indelete, o prefer pe cea cu menta). Un sir lung de recipiente aurii, ce contin tot felul de grozavii numai bune de "condimentat", de personalizat continutul cestii, stau cuminti, aliniate pe raftul lung, negru. Incaperea e predominant auriu cu negru deoarece am considerat ca aceasta combinatie da un plus de eleganta, de rafinament. Dupa o perioada, am incheiat un parteneriat cu o cofetarie tare draga mie, asa ca, acum avem, in laterala stanga a cafenelei, o vitrina frigorifica pentru prajituri, in care adapostim mici delicii, ce merg perfect alaturi de cafea; clientii au primit cu bucurie vestea ca isi pot rasfata papilele gustative si cu miniprajituri, in cafeneaua noastra de suflet.
Degust noul sortiment de cafea, sorbind zgomotos...savurez fiecare picatura de cafea, incercand sa-i deslusesc misterul...cu coada ochiului, il observ; ii fac un semn discret prietenei mele, iar aceasta intelege si ii pregateste, repede, un pahar cu cea mai aromata cafea. Lasa recipientul pe masuta din coltul usii, de afara...el o ia, cu mainile zbarcite de vreme; gusta; lasa paharul jos, se inclina usor, cu mainile impreunate a multumire; ochii ii sunt calzi, blajini, pare un om bun...sigur e om bun...niciodata nu a cerut, niciodata nu a stat mai mult de 3 minute. Vine, aproape zilnic, indemnat de mirosul inconfundabil al cafelei proaspat macinate si preparate, isi ia licoarea, ne multumeste si se retrage, apoi, linistit, asa cum apare.
Articol scris pentru SuperBlog 2021.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere