Stiti confruntarea dintre ingeras si dracusor - unul sta in stanga ta, celalalt in dreapta si, in incercarea de a rezolva o situatie cu care te confrunti, reusesc sa te nauceasca de cap? Ei bine, mai in gluma, mai in serios, iata ce am patit intr-o friguroasa zi de noiembrie...mai exact, ieri; si cu subiect de sezon: Brazi de Craciun.
Sunt o persoana extrem de agitata si mereu imi caut cate ceva de facut, caci nu pot sta decat noaptea, cand dorm. Ei bine, ieri, dupa ce am dus copiii la scoala, infrigurata, mi-am impus sa petrec cateva ore cu mine; asa ca, mi-am facut o cana cu lapte cu cacao, cu dor de copilarie, m-am ghemuit sub o pilota calduroasa, alaturi de catelusa familiei, am deschis televizorul, setat pe Netflix, si...relaxare...O multitudine de filme de Craciun, proaspat aparute, cu fel si fel de titluri...am selectat unul din lista.
Momentul in care personajul principal a mers in piata de brazi, pentru a-l alege pe cel mai mare, mai bogat si mai frumos, asa cum ii promisese copilului, a fost acel click ce mi-a declansat amintiri, iubire, temeri, nerabdare, intrebari, decizii...un amalgam de sentimente contradictorii.- Ti-am zis ca eu sunt mai frumos! Iata ce coroana perfecta am! Tu esti stramb si urat!
- Eu? Eu, urat? se balbai, incurcat. Mirosul! Hai, apropie-te, cum miros? Tu esti anost! Imperfectiunile au farmecul lor! si se scutura, usor, deranjat de remarca.
In acel moment, "o ploaie" marunta de ace croi un covor fin, la baza bradului.
- Asa e, iti dau dreptate si nu ma pot intrece cu tine in ceea ce priveste mirosul, insa stiu ca in casele cu oameni veseli, ce adora Craciunul si care il petrec traditional, facand fursecuri delicioase pentru Mosu' si alte bunatati pentru masa de Sarbatoare, miroase a portocale, a scortisoara si a biscuiti cu unt, a vin fiert si lapte cu ciocolata, nicidecum a brad proaspat taiat! Si acele...o, acele! Oamenii trebuie sa mature sau sa aspire des, sub tine, pentru a nu se imprastia acele prin casa, caci, auch! Doare! raspunse, mandru, acelasi Brad Artificial.
- Eu le aduc fericirea in case! Sunt simbolul iernii si al Craciunului! se inviora bradutul natural. Eu cresc, ma las ales, le intru in case, ii bucur, apoi ma retrag, in glorie, multumit ca i-am putut veseli!
- Si, tocmai! Cresti si te sacrifici! Oare nu ti-ar sta bine, mandru, in padure, inconjurat de alti brazi ca tine? Eu sunt vesnic, nu ma pot usca, scutura sau muri! As putea sluji o familie cateva generatii bune! In extra sezon, pot sta pitit, in magazie, ca apoi, in preajma Sarbatorilor, sa prind viata...iar si iar si iar!
- Esti un singuratic! Nu ai frati si surori, nu stii cum e sa cresti, sa visezi, sa speri si sa-ti indeplinesti menirea!
- Ba te contrazic! Provin dintr-o familie numeroasa si frumoasa! Am frati simpli si bogati, la Depozitul de Brazi, asa, ca mine, frati ninsi - brazi artificiali cu zapada, frati smart ( ce au luminite incorporate) ...suntem Brazi artificiali cu ace 2D si 3D, asa, ca tine si tare ne mandrim cu rezistenta noastra! An de an, in ianuarie, la fiecare colt de strada se vad siluete triste, parasite...Oamenii canta si danseaza in jurul bradului cateva zile, saptamani, poate, apoi sunt nevoiti sa-l arunce sau, in cel mai bun, caz, sa il recicleze, pentru a-i da o noua sansa, sub o alta forma. Eu sunt din material ecologic, nu ma scutur, nu ma rup, nu mi se usuca crengile; pot fi depozitat cu usurinta. Din depozit plecam, impachetati corespunzator, spre noi casute, din diferite localitati ale tarii; oamenii nici nu trebuie sa se deplaseze, ci, din 2-3 click-uri, ne si comanda, evitand aglomeratia din magazine, specifica Sarbatorilor.
In perioada studentiei ( stateam la camin) aveam un Bradut artificial alb, pe care il impodobeam cu globuri mici, rosii si beteala verde; era micut, asa ca il puneam pe frigider, pentru a fi la inaltime si pentru a ne bucura de el. Ulterior, cand m-am mutat intr-un apartament, am inceput sa cumpar brazi naturali, din piata; il cautam pe cel mai bogat, mai verde si drept. Luam unul mediu, ca inaltime, deoarece preferam sa il pun pe o masa, pentru a nu-l smotoci catelusul, ce avea o slabiciune pentru luminite si bomboane. Apoi, o data cu aparitia strumfilor in familie, a "crescut" si inaltimea bradului de Craciun, caci sub coroana lui trebuiau sa incapa multe daruri; partea mai putin placuta era mizeria - incepand de la cioplitul initial, pentru a-l fixa in suport, imprastierea zilnica a acelor prin toata casa, pana la "descotorosirea" finala.
Pana la urma, bradul e un simbol si trebuie tratat ca atare! Acum stam la curte si primavara/toamna plantam flori in gradina; ei bine, preferam sa admiram frumusetea lor si sa adulmecam mireasma in curte, nicidecum nu le rupem, pentru a le pune in vaza, in casa. Asa si cu arborii - preferam sa ne bucuram de ei in natura, pentru interior gasind variante ecologice.
Articol scris pentru SuperBlog 2021.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc