M-am indragostit timpuriu...eram o mica scolarita ce-si purta parul in codite impletite, zambea neobisnuit de mult si visa ca intr-o buna zi va fi printesa si un print chipes, calare pe un cal alb, va veni sa o peteasca...l-am vazut si m-am intimidat pe loc; apoi, zile in sir l-am privit cu coada ochiului, emotionata; era ca un magnet...as fi vrut sa ii intind mana si sa il invit la dans...un dans al iubirii, indemnata fiind de sufletu-mi tanar; nu am indraznit, insa, asa ca am continuat micutul joc deja inceput, sperand ca intr-o buna zi ii voi atrage catusi de putin atentia.
Adormeam seara strangand in brate un pui de perna, fiind cu gandul la el, iar dimineata il cautam repejor cu privirea pentru a-mi lua "impulsul" de a zambi fericita; intr-o zi, insa, a disparut...l-am cautat peste tot, dar in zadar; am fost extrem de trista...spre seara, in incercarea mea de a ma concentra pentru a finaliza temele de scoala, am inceput sa ma uit pe "pereti", in cautarea unei muze; am tresarit, atintindu-mi ochii spre silueta firava din coltul inaltului sifonier; genunchii au inceput sa imi tremure, glasul sa se piarda..."el este? o fi chiar el?"; m-am imbarbatat, m-am urcat vioi pe un scaun si am intins mana...in momentul in care l-am atins, am simtit o lacrima...pe deget, desigur :)...mi-am divinizat zile in sir degetul "afectat" de iubire; din momentul atingerii, am stiut ca el este alesul...iar el...o..el a inceput sa ma rasfete zilnic...si acum ii simt, aievea, mangaierile suave pe gat si la incheietura mainii...era special si dansam zilnic impreuna un dans frumos, al dragostei. Viata m-a invatat, inca din pruncie, ca nu tot ce e roz e si nemuritor, asa ca, in momentul in care si-a dat ultima suflare, batran fiind (desi chipes), am suspinat o zi doua, apoi am inceput sa visez la o lume frumoasa, traind cu speranta ca intr-o zi ne vom revedea la fel de "tineri" si indragostiti si ne vom imbratisa tandru, continuind minunata poveste de iubire.
L-am cautat ani de-a randul cu privirea, insa in zadar...pana intr-o zi, cand am gasit o cutiuta mica, stangaci ambalata pe dulapiorul cu produsele cosmetice, unde poposesc uneori pentru a ma rasfata. Curioasa, desfac repede ambalajul: era o sticluta cu un design placut, simpatic...pulverizez usor pe incheietura mainii stangi...ti-am simtit dulcea mangaiere...erai chiar tu...narile-mi dornice ti-au simtit suflarea blanda, plina de dragoste..."credeam ca nu te voi mai avea, vreodata...", ii soptesc vadit emotionata.
Oare unde a stat ascuns, cine l-a descoperit si mi l-a daruit? Caci, luasem la rand toate magazinele si cercetasem toate rafturile cu parfumuri pentru femei, in zadar, insa...el (esenta de trandafiri ce mi-a marcat copilaria) nu era de gasit.
Articol parfumat scris pentru SuperBlog2014!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc