Treceți la conținutul principal

Cum ne vom juca...



    Nu sunt fan jocuri pe calculator; nu, nicidecum...in studentie aveam energia si timpul necesare relaxarii ori stresarii jucand tot felul de joculete care mai de care mai captivante; ma enervam groaznic, cand nu puteam trece un nivel, caci, ambitia mea era patata si vroia sa-si ia revansa mereu, asa ca, ness(pe atunci nu beam cafea, doar pliculete de ness dizolvate repede in Pepsi), placere, bucurie, stress, nervi, nesomn...toate adunate intr-o inima zburdalnica. Si mai pui la socoteala si faptul ca ma luam la intrecere cu prietenii si, cu atat mai mare era ambitia :)...
   Acum, sa ma pici cu ceara, ca nu mai am curajul sa imi dedic timpul jocurilor pe calculator...dar, avand in vedere ca a rasarit in familie un baietel care, vreau sa invete din toate cate putin...ori, mai mult, dupa bunul lui plac, am decis sa nu ii interzic joaca pe pc, caci, daca se axeaza pe jocuri potrivite varstei, isi imbunatateste coordonarea mainilor, logica...Imi amintesc, cu tristete, ca, atunci cand imi era lumea mai draga si eram in punctul culminant al actiunii jocului, pica placa video...caci, era slaba si nu facea fata; pfiu, si cat necaz pe mine...
   Asa ca, inainte de a da drumul la joc, importanta e echiparea corespunzatoare a pc-ului, caci, dragul de el e batran si are nevoie de straie noi...Am intrat pe forum gaming pentru a ma documenta, de unde am aflat, de la "experti" sau "tipii priceputi" ca, pentru a merge struna calculatorul in timpul oricarui joc, este necesara dotarea cu o placa video nVidia; prin urmare, am dat un search dupa un magazin online ce comercializeaza placi videi nVidia. Acum multi folosesc Wii si mi se pare o chestie waw; eu nu am, dar am jucat 2-3 joculete de genul, pe pc, folosind webcam-ul; e distractie maxima; iar viitorul il vad asa:
- ochelari(cu pc ori joc incorporat) pe nas, casti in urechi, miscari ciudate si comice ale jucatorului :)) (genul wii, doar ca se folosesc ochelari)...pfiu, frumos, dar totusi, unde-mi este copilaria? Unde sunt "tara tara vrem ostasi", "tarile", ori strigatele "ptiu, pentru mine", insotind bucuria inocenta...

Articol scris pentru SuperBlog2013!

Comentarii

  1. Cristina DRagomir26 octombrie 2013 la 10:46

    ia sa te pui vreo ora pe un joc sa vezi cum nu iti mai vine sa il lasi :D

    RăspundețiȘtergere
  2. blue6526 octombrie 2013 la 12:17

    :)), nuu, nu mai am rabdarea necesara; daca e gen wii, cred ca as fi convinsa

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc
Un comentariu
Citiți mai multe

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile
2 comentarii
Citiți mai multe