Treceți la conținutul principal

Un week-end bine ales


   ...Razele gingase de soare-mi joaca pe chip, gadilindu-ma, alintandu-ma...pleoapele se lasa greu deschise...agale, imi tarai picioarele spre fereastra larg deschisa...cu ochii incetosati, deranjati din lumea viselor, privesc pe geam, incercand sa-mi dau seama unde sunt...o priveliste minunata, un peisaj cum nu am mai admirat de foarte multa vreme...trag aer in piept, cu pofta...un aer curat, aspru...mmm, simt ca traiesc...porii tremura de placere si nu vreau sa-i trezesc din starea de bine...E liniste...ce bine este...
...Ma uit in jur...patutul bebelusui e aici si e...gol, alaturi, un alt pat...copiii mei! unde sunt? Si unde e EL? Langa televizor, o floare ce inteapa o bucata rupta de hartie: "hai la restaurant". 
Muschii ma dor ingrozitor: "Mi-am amintit! Traseul de ieri e vinovatul! Mmm, daca nu am antrenament..." hihi, mai pana ieri uram muntele, caci, prima si singura experienta muntoasa a fost extrem de traumatizanta pentru mine(am petrecut Sfintele Sarbatori de Paste intr- o zona muntoasa si ne-am aventurat la un traseu dificil pentru inepatori ca noi si mai ales echipati necorespunzator sau mai bine zis neechipati-eu aveam in picioare adidasi; cand am ajuns la capatul traseului, am dat de zapada si gheata, iar intoarcerea parea si mai grea de dus la capat(intentia mea era sa stau acolo pana se topeste zapada:))), caci, trebuia sa mergem pe o portiune ingusta cat sa incapa papucul, in partea stanga fiind perete muntos, in dreapta fiind haul, cum ii spun eu). Am jurat sa nu mai merg la munte, asa ca, an de an imi petrec relaxata vacantele la mare:). doar ca, iata, a trebuit sa imi calc pe inima si sa am sansa acum sa trag aer de munte, proaspat, in piept, caci, m-am trezit intr-o buna zi cu o...surpriza: "fa repede bagajele, mergem la Straja"..."nu am chef sa stau in casa week-end-ul acesta"; baietelul, bucuros nevoie mare, a inceput sa cante:"mergem la munte....mergem la munte". 
   O data ajunsi acolo, am cautat cazare in Straja. Ne-am cazat la Vila Alpin, intr-o camera dubla, am optat pentru pat suplimentar, pentru strumf si am montat patutul bebelusui, apoi am inchiriat echipament sportiv(cateva chestii necesare) si ne-am aventurat pe munte. Hihi, de aici si durerea de acum...
   Cobor voioasa treptele...In restaurant ma astepta familia "Ce faci, somnoroaso? Neata! Au o cafea atat de buna!"...intr-adevar, mirosul imi umplu pe data narile si simturile frematau...sorb cu placere din licoarea fierbinte si ma uit pe meniu:"la pranz mananc o tochitura...yammy...uite! mancare traditionala"...In timp ce eu salivam citind optiunile de "papa", copiii chicoteau si sotul naviga pe internet, cautand noi traseee si puncte de vizitat in zona. "Au spatiu de joaca pentru copii?"intreb...
    E frumos aici...nu cred ca mai urasc muntele...imi trece un gand stingher...

Un week-end la Straja placut, relaxant si revigorant! As face asta macar o data pe luna! :)


Articol scris cu dor de duca, pentru SuperBlog2013!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos