Treceți la conținutul principal

O vacanta minunata


   Era tarziu, asa ca, incet-incet, lasam joaca si impartim pijamalele...
- Uite, mami, Pluto trebuie sa doarma si el, nu? Mickey Mouse unde are patutul? 
Vorbind, aseza cu mare atentie si drag patuturile fiecaruia in parte (improvizate, desigur, din diverse bucati de material, piese de lego, buretei pe post de perne), apoi ii alinie...
- Minnie, vino langa Mica sirena; Donald? hey, Donald, unde esti? Iar te-ai ascuns?
Zacea trist jos, langa dulap...
- Hei, aici erai...iar te-ai ratacit, puiule! imbratisandu-l tare de tot
- Goofy...hihi, era sa te uit; aici, baiete, hai la nani, ca sa cresti mare!
   La televizor rula deja povestea cu Winnie de Plus, semn ca e foarte tarziu... Strumful, terminand de asezat plusurile, isi atinti ochisorii si asculta cu mare interes povestioara de seara. Am inchis apoi televizorul, am aprins lampa de veghe si ne-am urat somnic pufos.
-Noapte buna, prieteni buni, noapte buna Mickey...noapte buna, Donald...noapte buna, Minnie...
Le ura o noapte linistita fiecaruia in parte, dupa care, curios, ma intreba:
- Mami, cand vor creste mari? Daca le dau mai mult de mancare vor creste, nu? se vor face mari, mari, cat...casa....ba nu (facand ochii mari), mari....de la cer pana la pamant de mari...dar, daca le pun putin praf magic pe ele, vor putea vorbi cu mine, nu? Asa cum vorbesc eu cu ele...
Ce gandea spunea din suflet...din suflet de copil...I-am zambit doar, vazand cat e de frumoasa copilaria...
De Craciun, surioara lui a primit o diadema cu urechi, cu urechi de Minnie Mouse; o, cata veselie pe copii, cand au vazut cadoul, mai ales ca Mosu' l-a adus direct de la Disneyland!
- Ce e Disneyland, mami? E o tara? A, stiu...e un taram fermecat, nu?
- O, Disneyland...da, e frumos acolo...uite cum facem: acum e tarziu si trebuie sa inchidem ochisorii, pentru a veni Mos Ene sa ne daruiasca vise frumoase si somn pufos; maine, dupa ce vii de la gradinita, iti voi arata cum este acolo si ce este acolo, bine? Spunandu-i asta, i-am dat pupicul de noapte buna si...ssst, deja a adormit puiul...dragul de el...
sursa
   O, cat e de mare! Uau, mami!! Ne urcasem in avion, toti patru (noi si cei doi copii), pastrand un strop de magie; nu le divulgasem destinatia, caci vroiam sa le facem o surpriza...in general facem asa, spunandu-le: "aveti ceva cu aventura?", e o expresie folosita des de catre noi, cu sensul de "traieste, experimenteaza, aventureaza-te". De foarte mult timp planuiam o asemenea vacanta si iata, acum, am gasit o oferta mai mult decat avantajoasa, beneficiind de o reducere early booking 25%; intamplator am zarit-o, navigand intr-o zi pe internet, in cautarea unei posibile aventuri...ne doream, in principiu, sa beneficiem de unul din sejururile externe propuse de agentiile de turism; CND Turism, se pare ca ne indeplineste visul:). Dupa doar 2ore, eram deja in aeroport, la aterizare...Am calatorit cu AirFrance, unul dintre motive a fost oferta lor: pentru fiecare parinte platitor, un copil de pana la 12ani platea doar taxele de aeroport;oferta ce ne-a avantajat, ambii copii avand sub 12ani. Pentru cazare, am optat pentru un hotel "marinaresc", caci strumful nostru cel mare iubeste marea si se viseaza de multe ori navigand, cu 3nopti cazare si 4zile intrari in parc. Camerele sunt pictate in albastru si alb (specific marinaresc), iar Captain’s Quarters Bar, Fisherman’s Wharf, Cape Cod si Yacht Club abia asteapta sa rasfete oaspetii cu preparate speciale, cu specific international si pescaresc.
- Unde mergem, unde suntem? Batea unul dintre copii din picioare, emotionat
- Vei vedea, ii sopteam mereu, zambind.
 Am mers la hotel, ne-am cazat, apoi, imbracati lejer, am pornit in...cercetari :)
- Mami, tati!!! Mickey!! E Mickey! Uite, Goofy e aici ...si Donald...si Daisy...
- Aici e Disneyland...acesta e taramul fermecat...ii spun vesela, bucurandu-ma mai mult de bucuria lui, desi, recunosc, mi-am dorit si eu de mica, sa ajung aici si acum emotiile sunt atat de puternice de reusesc sa imi aud bataile inimii.
Mickey Mouse and his friends in their Pajamas in Front of the Main Street Train Station at Disneyland Park
sursa
 Va fi un sejur minunat, gandesc...uitandu-ma fascinata in toate partile, caci eram deja inconjurati de personaje mari, vesele, viu colorate, cu voci pitigaiate ori baratonale.  In departare se vede o corabie de pirati; sa inceapa aventura, zic!
Fotografie: Ship ahoy! An amazing adventure lies ahead – all we need now is some budding buccaneers! ;-)
sursa

  Carusele, poze cu personajele, dans si voie buna, trasee ciudate ori interesante, infricosatoare ori indraznete...a fost o zi plina, pe cat de obositoare, pe atat de captivanta si fericita; m-am simtit din nou copil, traind cu emotie fiecare clipa in parte, alaturi de copiii mei.  Seara, Castelul Albei ca Zapada te atragea ca un magnet sa te apropii...
Fotografie: Sleeping Beauty Castle has taken on a breathtaking green hue before #DisneyDreams in celebration of Saint Patrick’s Day! ;-)
sursa
   Razele soarelui poposisera pe pleoapele-mi grele, insistand sa le deschid...sa ma trezesc...uf! a fost doar un vis?


logo CND Turism - bunArticol scris pentru Spring SuperBlog 2014!

Comentarii

  1. JUCARII DISNEY - CarlaToys

    La carlatoys.com gasesti Jucarii Disney originale - Cele mai mici preturi pentru jucarii si accesorii Disney incepand cu 50 RON. Reduceri de sapte stele!

    Visit here:- plusuri disney

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de folos...trebuie