...chipul brazdat de oboseala, dar si de riduri de fericire, luminat de razele prietenoase ale soarelui primavaratic, fu, surprins, intr-un moment de liniste interioara si pauza binemeritata de la munca pamantului rodnic, de un sunet..."Ce-o fi? Ce e asta?" (imi soptesc, singura, in barbia transpirata, usor arsa de soare) . Eram una cu natura, rupta de tot si de toate, bucurandu-ma doar de viata si de aerul curat.
"Mami, mami, e gata prajitura?"
"Prajitura? Ce prajitura? De care...? Ce?! Ooooo! Prajitura e in cuptor!" (uitasem complet...linistea si florile imbujorate, cu pamantul proaspat afanat si stropit mi-au transpus gandurile in alta dimensiune).
Arunc ustensilele in iarba, scotandu-mi, in drum spre casa, manusile colorate si stergandu-mi fruntea...palaria aterizeaza pe leaganul de lemn, ce se misca usor, greoi, lenes...Traversez, in graba, holul ingust, apoi micutul living luminat...in fata usii de la bucatarie realizez ca sunt, inca, cu ciubotelele de gradinarit, in picioare, pline de noroi...ma uit in spate...urmele generoase de pe podea ma duc, cu gandul, la urmatorul pas - gadilitul cu mopul parfumat. Zambesc strengareste...nu-i pot face asta si bucatariei, caci...da, bucataria e bijuteria casei...mereu mi-am dorit sa avem o casuta mica, dar cu o bucatarie mare, plictisita fiind de multitudinea de obiecte mici si mari aglomerate in spatii inguste...Imi scot repede cizmele inflorate si pasesc, usor, pe gresia ciocolatie, incalzita de soarele prietenos, ce isi trimite, indraznet, razele fierbinti, sa alinte incaperea; perdeluta transparenta, cu flori bordo, minuscula (de la jumatatea geamului), le face loc. Ma apropii de chiuveta, pentru igienizarea mainilor; recipientul de sapun cu senzor bipaie vesel, iar apa cristalina imi curata ultimele fire de praf dintre degete. Ma simt rasfatata si binecuvantata. De pe blatul de culoarea piersicii iau manusa termo, timp in care, simt cum trece, in fuga, pe langa mine, mezina familiei, nerabdatoare...In fata cuptorului se opreste brusc si isi lipeste manutele de geam, facute caus, pentru a trage cu ochiul la dulcele din tava.
Pentru o secunda tresar, gandind "Vaaai, e fierbinte! Nu pune mana!", apoi ma trezesc zambind voioasa, fericita de bucuria micutei si da, desigur, recunoascatoare fata de soarta si multumita de inspiratia de a opta pentru achizitionarea unui cuptor Franke, un cuptor ce-ti da impresia ca zambeste mereu, datorita design-ului prietenos, fiind o combinatie reusita rustic-performant. Tehnologia ce permite pastrarea usii exterioare reci a cuptorului e o mare gaselnita in domeniu, care nu poate decat sa ma bucure (cei care au copii mici si/sau animalute stiu de ce spun asta); un alt avantaj al acestui haios cuptor e faptul ca mi-a permis sa il asez unde am vrut eu, adica incorporat la o inaltime corecta, cat sa nu trebuiasca sa mai stau chircita ori garbovita in fata lui, ci relaxata, cu o tinuta dreapta. Mezina topaie in bucataria incapatoare; e o incapere aerisita, exact cum mi-am imaginat si dorit, reusind, oarecum, sa "ascund" toate vasele si ustensilele in dulapuri crem cu dungi fine, bordo. In partea de jos sunt rafturile cu vase de gatit, cu serviciile de masa, seturile de cesti, canile de lapte si ceai, paharele regesti si micutele pentru aperitiv, toate asezate, liniar, in "casute" bine structurate, cat sa nu stea ingramadite, cu usite de lemn cu ochi de sticla (fiecare dulapior avand cate o fasie de sticla), iar in partea de sus borcanasele cu condimente si ingrediente utile.
Am "cochetat" cu mai multe modele de chiuvete de bucatarie, nehotarata fiind, insa, intr-un final, am ales o varianta cu doua cuve, potrivita stilului nostru de viata, deoarece se aduna multe vase de spalat si consider un mare avantaj existenta celei de-a doua cuve, pe care o folosim pentru clatirea obiectelor/legumelor/fructelor. 
...scot, cu grija, tava cu desertul ce inca sfaraie, "multumit" de temperatura setata si o asez pe un fund de lemn, pe blat. Toata incaperea infloreste in mirosul dulce-imbietor. Pentru ca asteptarea racoririi sa nu fie o povara, cu o atingere de perete reusesc sa deschid combina frigorifica (incorporabila - care si-a gasit, in casuta noastra, un loc perfect - cine ne calca, intaia oara, pragul, ne intreaba, nedumeriti, unde tinem frigiderul, obisnuiti fiind ca acest obiect sa fie piesa de rezistenta a unei bucatarii clasice), pentru a scoate cutia cu inghetata. Mezina familiei pune, cu atentie, doua cupe pe masa de sticla , apoi se cocoata pe unul dintre scaunele de piele, butonand telecomanda; pe peretele din fata masutei incep sa apara felurite imagini...se opreste din "jucat" in momentul in care, pe ecran, apare serialul ei preferat. Intre timp, eu umplu cu simt de raspundere si multa pofta, cupele de inghetata, le decorez cu capsuni gustoase si zemoase, apoi ma asez, multumita de...viata.
O casuta mica cu bucatarie mare...
Articol scris pentru Spring SuperBlog2020.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc