altceva

   Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea.    Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de fo...

   ...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala.    Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar s...

   ...chipul brazdat de oboseala, dar si de riduri de fericire, luminat de razele prietenoase ale soarelui primavaratic, fu, surprins, intr-un moment de liniste interioara si pauza binemeritata de la munca pamantului rodnic, de un sunet..."Ce-o fi? Ce e asta?" (imi soptesc, singura, in barbia transpirata, usor arsa de soare) . Eram una cu natura, rupta de tot si de toate, bucurandu-ma doar de viata si de aerul curat.    "Mami, mami, e gata prajitura?"     "Prajitura? Ce prajitura? De care...? Ce?! Ooooo! Prajitura e in cuptor!" (uitasem complet...linistea si florile imbujorate, cu pamantul proaspat afanat si stropit mi-au transpus gandurile in alta dimensiune).     Arunc ustensilele in iarba, scotandu-mi, in drum spre casa, manusile colorate si stergandu-mi fruntea...palaria aterizeaza pe leaganul de lemn, ce se misca usor, greoi, lenes...Traversez, in graba, holul ingust, apoi micutul living luminat...in fata usii de la bucatari...