Treceți la conținutul principal

Lucrusoare cu suflet


   Zilele trecute am mesterit, impreuna cu cei mici, martisoare; le-am dat un mic impuls, explicandu-le cat de frumos este sa daruiesti ceva facut de mana si cat de mult cantareste acest gest in sufletul celui care primeste darul, si ei au reactionat frumos, ambitionandu-se sa faca martisoare pentru toti (colegii de la scoala, prieteni, rude, vecini)...insumand un total de 60-70 bucati :). Ne-am distrat de minune facand asta, iar bucuria copiilor in fata minunatiilor faurite au sters, instant, cu buretele, oboseala sau ora intarziata.
   Pun mare accent pe traditie, caci, uitandu-ma in jur, vad din ce in ce mai multi oameni ce trec nepasatori prin viata, prin Sarbatori si evenimente...si mi-ar placea ca cei mici sa respecte si sa duca mai departe traditiile romanesti, caci sunt nemaipomenite, inedite si pline de invataminte. M-a cuprins, de curand, un dor nestavilit... de casa parinteasca, de casa bunicilor, de traditie...Ma uitam, pierduta printre ganduri si vise, la mezina familiei...se asezase pe scaunel, in fata micutei oglinzi de printesa si se chinuia (cu multa rabdare, insa) sa isi prinda cateva clamite in parul auriu si sa isi puna la manuta o bratara zgomotoasa; ma gandeam...ce ar fi daca ar exista (sau poate, deja, exista?) suveniruri "de frumusete" : clame de par, agrafe, mici oglinjoare, bratari si...de ce nu, figurine de agatat la telefonul mobil sau carcase minunate, cu motive traditionale; eu , de exemplu, as purta cu mandrie astfel de lucrusoare facute cu migala, insufletite de iubirea cu care au fost faurite si ducand mai departe o particica din traditia romaneasca.
ArtCraft   De fiecare data, vin din micile vacante incarcata de mici suveniruri pentru cei dragi, ca simbol al respectului fata de ei si pentru a impartasi, chiar si printr-un simplu obiect, frumusetile locului vizitat; acum multi ani preferam scoicile, apa de mare imbuteliata cu mare grija, mici vapoare, desfacatoare de sticle...apoi am inceput sa daruiesc si sa si colectionez magneti de frigider; acum...ei bine, acum prefer amintirile utile...lucrusoare cu suflet, ce impletesc frumos arta populara (specifica locului vizitat) cu utilitatea. De fiecare data cand merg in strainatate, la prieteni dragi, iau cu mine o colectie intreaga de produse romanesti, pentru a-i fascina (adora traditia noastra si povestile din popor) si a le mai impartasi din tainele mestesugului romanesc si a reliefa simbolistica obiectelor.
   Ma gandesc, uneori, la prietenii si rudele ce au fost nevoite (din diverse motive) sa munceasca in alta tara...ii simt cum tanjesc de dor...si stiu cat de mult le-ar placea sa poata lua cu ei, acolo, departe, o particica din tara noastra minunata; am zarit o cana frumoasa, creionata cu grija si daruire...poate fi un minunat suvenir, zic eu (avand in vedere si utilitatea: zilnic sa poti "gusta" din inima tarii tale), pentru cei dragi...
 
    Iubesc traditia si imi doresc sa dainuiasca mereu si mereu si...mereu...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile