Zilele trecute am mesterit, impreuna cu cei mici, martisoare; le-am dat un mic impuls, explicandu-le cat de frumos este sa daruiesti ceva facut de mana si cat de mult cantareste acest gest in sufletul celui care primeste darul, si ei au reactionat frumos, ambitionandu-se sa faca martisoare pentru toti (colegii de la scoala, prieteni, rude, vecini)...insumand un total de 60-70 bucati :). Ne-am distrat de minune facand asta, iar bucuria copiilor in fata minunatiilor faurite au sters, instant, cu buretele, oboseala sau ora intarziata.
Pun mare accent pe traditie, caci, uitandu-ma in jur, vad din ce in ce mai multi oameni ce trec nepasatori prin viata, prin Sarbatori si evenimente...si mi-ar placea ca cei mici sa respecte si sa duca mai departe traditiile romanesti, caci sunt nemaipomenite, inedite si pline de invataminte. M-a cuprins, de curand, un dor nestavilit... de casa parinteasca, de casa bunicilor, de traditie...Ma uitam, pierduta printre ganduri si vise, la mezina familiei...se asezase pe scaunel, in fata micutei oglinzi de printesa si se chinuia (cu multa rabdare, insa) sa isi prinda cateva clamite in parul auriu si sa isi puna la manuta o bratara zgomotoasa; ma gandeam...ce ar fi daca ar exista (sau poate, deja, exista?) suveniruri "de frumusete" : clame de par, agrafe, mici oglinjoare, bratari si...de ce nu, figurine de agatat la telefonul mobil sau carcase minunate, cu motive traditionale; eu , de exemplu, as purta cu mandrie astfel de lucrusoare facute cu migala, insufletite de iubirea cu care au fost faurite si ducand mai departe o particica din traditia romaneasca.
De fiecare data, vin din micile vacante incarcata de mici suveniruri pentru cei dragi, ca simbol al respectului fata de ei si pentru a impartasi, chiar si printr-un simplu obiect, frumusetile locului vizitat; acum multi ani preferam scoicile, apa de mare imbuteliata cu mare grija, mici vapoare, desfacatoare de sticle...apoi am inceput sa daruiesc si sa si colectionez magneti de frigider; acum...ei bine, acum prefer amintirile utile...lucrusoare cu suflet, ce impletesc frumos arta populara (specifica locului vizitat) cu utilitatea. De fiecare data cand merg in strainatate, la prieteni dragi, iau cu mine o colectie intreaga de produse romanesti, pentru a-i fascina (adora traditia noastra si povestile din popor) si a le mai impartasi din tainele mestesugului romanesc si a reliefa simbolistica obiectelor.
Ma gandesc, uneori, la prietenii si rudele ce au fost nevoite (din diverse motive) sa munceasca in alta tara...ii simt cum tanjesc de dor...si stiu cat de mult le-ar placea sa poata lua cu ei, acolo, departe, o particica din tara noastra minunata; am zarit o cana frumoasa, creionata cu grija si daruire...poate fi un minunat suvenir, zic eu (avand in vedere si utilitatea: zilnic sa poti "gusta" din inima tarii tale), pentru cei dragi...
Iubesc traditia si imi doresc sa dainuiasca mereu si mereu si...mereu...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc