Domeniu propriu-casuta ta virtuala

Pe data de 9 noiembrie 2011, intr-o zi friguroasa, de toamna tarzie, tinand in mainile tremurande o ceasca de ceai fierbinte, indulcit cu miere si un strop de suflet, am pus prima caramida la temelia acestui mic blog. Pentru mine a fost o provocare...citeam diverse articole, pe diferite bloguri si m-am ambitionat sa aflu cum e sa ai un spatiu virtual in care sa descosi probleme, sa creezi situatii, sa cochetezi cu arta (sub orice forma ar fi ea), sa inchegi prietenii, sa iti spui, poate, pur si simplu of-ul...Eram curioasa daca ma voi descurca si, mergand in viata pe premiza "altii pot, eu de ce sa nu pot", iata ca am ajuns aici: am deja patru ani de activitate (mai mult sau mai putin intensa, in functie de "muza" cea zglobie), timp in care m-am intristat si am zambit in egala masura, scriind si transpunand gandurile, ideile, jocurile mintii in lungi fraze graitoare, indragostindu-ma incet-incet de aceasta "lume virtuala", aducand sub mantia ei si alti prieteni dragi (care, desigur, initial au fost reticenti si nu au indraznit sa paseasca, multumindu-se doar sa ma priveasca...apoi, cu timpul, s-au aventurat)...Acum am ajuns in punctul in care imi doresc mai mult, si anume: o casuta virtuala doar a mea.

Ce presupune asta? Pai, sa vedem...in 2011 am pornit pe acest drum, ancorata de o platforma gratuita (ceea ce recomand tuturor incepatorilor); cu timpul, am realizat faptul ca sunt cateva neajunsuri, ce pot fi corectate, trecand pe domeniu propriu. De exemplu, la aceasta ora, ma framanta si ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc la un moment dat ca...nu pot accesa adresa blogului meu. De ce? Inca nu stiu...am auzit tot felul de motive si variante; de exemplu, acum ceva timp am indraznit sa fac un mic, foarte mic articol, cu foarte multe imagini...ei bine, o buna prietena m-a atentionat sa nu mai fac greseala, caci, daca articolul are mai putin de 250 caractere si e presarat cu multe poze, dauneaza blogului si acesta poate fi sters (fara drept de apel).

Ei bine, asta e principalul motiv pentru care as opta acum pentru domeniu propriu. In plus, cu siguranta blogul va functiona mult mai bine decat pana acum (se vor incarca paginile mai repede, va fi mult mai accesat), datele mele vor fi mereu protejate, voi avea asistenta profesionista si am vazut ca preturile nu sunt deloc de speriat, deci...de ce nu?

Ai si tu un blog sau intentionezi sa iti cladesti unul simpatic? Apeleaza la profesionisti!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Barba-pilon al vietii

"Barba, barbarie, Gura, gurarie, Nas contrabas, Ochi bazaochi, Sprancene cotofene, Frunte tavaluc, Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte... Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc. Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barba...

Citiți mai multe

3 motive de a "blendui" cu KitchenShop

Bucataria, considerata de mine, inima casei, caci in ea ma pot desfasura in liniste, punandu-mi cate un strop de suflet in fiecare fel de mancare gatit, desavarsind gustul ori agitandu-ma pe langa cei doi pitici ai casei, bucatari in devenire, echipati cu sortulete vesel colorate si zambete asortate, pentru a le asigura ingredientele necesare fauririi de bunatati copilaresti...sau roind pe langa sotul care gateste rar, dar extrem de bine, este fara doar si poate nucleul important al micului apartament, caci in ea gasim ragaz de a sta de vorba imprejurul mesei bogate in mancaruri gatite cu grija si drag ori la un pahar cu vin sau o ceasca de cafea. Ador sa fac mancare gatita (atat retetele pe care le-am invatat, inca din copilarie, de la mama, de tocanite, ciorbe, salate diverse - imi spunea mereu ce ingrediente folosea, in ce cantitate, care erau etapele de lucru, desi eram micuta, punctand mereu "-Eu iti spun, mereu, mama, caci nu stii cand iti va fi de fo...

Citiți mai multe

O treapta jos, una sus...

...Ce nu te darama, cu siguranta te face mai puternic! Nu stiu cine a spus asta, insa asa mare dreptate a avut, caci dainuie in timp aceasta "vorba" si, desi pare ca e o expresie oarecare, mereu se dovedeste a fi reala. Un om are parte de multe esecuri, de-a lungul anilor, insa mie imi place sa le consider lectii de viata, caci, da, din fiecare ai cate ceva de invatat, de perfectionat sau de schimbat. Important este ca tu, OMULE, sa identifici motivul si sa-ti inveti lectia! Furnizorul tau de experiente este strans legat de tine, de activitatea ta, inima ta, viata pe care o duci si de caile sortii...Datoria ta este sa te imbarbatezi sa treci cu brio de greutati si sa pasesti, cu capul sus si coloana dreapta, pe treptele succesului si a fericirii. Viata e despre suisuri si coborasuri, despre tristete si fericire, despre vointa de a trai...Fiecare dintre noi e menit sa guste felurite experiente dezvoltare personala , trairi ce ii vor infrumuseta, fara doar s...

Citiți mai multe

altceva

Faceți căutări pe acest blog