Treceți la conținutul principal

A fost si nu mai este...



   Ma uit cu drag la copiii mei...copilaria...e atat de frumoasa, nevinovata, inocenta...il surprind pe tati imitand pitigaiat un personaj din desenul animat preferat, il vad maimutarindu-se dragut ca o gorila, rad vazand cum manuieste inversunat o sabie lucitoare, din arsenalul baietelului, incercand sa-si apere comoara nepretuita de piratul cu ochi defect(baietelul)...tresalta sufletul de fericire si bucurie cand realizez cat de bine isi intra in rol si se joaca precum un copil...asa e...e un copil mai mare...cu ochii inlacrimati tanjesc dupa copilarie...
"Ptiu pentru mine!"...tip repede, scuipand peretele blocului, transpirata de atata fuga, suspans, emotie, bucurie...
"Jucam: Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti?", intreaba voios Andrei
"Hai, nu te supara, sari tu prima, elasticul...", rasuna timid o voce de fetita...era...Tamara
"Tara, tara, vrem ostasi....pe cine?"
O, si cate si mai cate jocuri vesele, de rasuna blocul, vuia cartierul de chiote de copii nazdravani...
   Credeam cu ardoare in existenta printilor si a printeselor si visam sa traiesc o poveste...ca-n povesti...speram ca va veni un print calare pe un cal alb, ca ma va salva de un zmeu cu 3 ori 5capete...ca voi deveni printesa; noaptea, personajele din putinele filme ori animatii vizionate, dar mai ales eroii din basmele citite de parinti prindeau viata si ma faceau sa rad prin somn...fie sa plang, simtind pana in varful unghiilor pericolul ce parea real...
  Cu timpul...incet-incet...piticii veseli, zanele, zmeii, printii...s-au facut nevazuti intr-o lume plina de ura, dar si iubire, de tristete, dar si fericire, de lupta pentru supravietuire, dar si indestulare... Jocurile frumoase, inocente ale copilariei s-au transformat in jocurile foamei(lupta pentru supravietuire), in "cum sa cuceresc tipul acela..."(in loc de a face curte printului/printesei); ingrozita ma uit la stiri si aflu despre adevarate scoli de lupta "x l-a atacat pe y", z a furat w-ul"...in loc de "si zmeul a fost ucis, iar ei au trait fericiti pana la adanci batraneti"...    O, copilarie, unde esti?                        
Nemira
   Mi-as urzi o panza strasnica de care sa ma agat, precum un gigant paianjen, de-as sti ca astfel pot trai si retrai copilaria, mereu si mereu...
   Sunt ingrozita, gandind ca strumfii de azi nu au cum sa petreaca si sa se joace precum am facut-o noi...ma intristeaza raceala vietii de acum si faptul ca perioada dulce a copilariei noastre a trecut...ma deprima jocurile de acum...jocuri reale, fictive...ce nu fac decat sa iti iroseasca energia, sa te faca sa lupti si atat...sa te faca sa nu mai traiesti cu adevarat, sa nu mai ai sentimente sincere...
 
Articol scris pentru SuperBlog2013!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile