Culmea...cand eram copil imi doream sa fiu mare, sa fiu la casa mea, cu copii in brate, cu un loc de munca decent, cu portofelul mereu plin (simtind grija lunara a celor mari, care nu stiau de unde sa mai ia si cum sa mai dea inapoi ori cum sa imparta banii in asa fel incat sa ajunga pentru toate nevoile)...Imi doream atat de mult sa am un copil, incat imi imaginam ca daca am grija zilnic de o samanta (de floarea soarelui), ea, incet-incet, se va transforma in copil...intr-un copil adevarat, de care sa am grija si pe care sa il alint. Ba mai mult, consientizand faptul ca sunt mica si ca trebuie sa imi continui studiile, imi imaginam "viata cu copil la scoala", adica eu, eleva, in rolul principal, cu un landou cu copil mic (cuminte, desigur, caci nimeni nu voia sa deranjeze cursul firesc al orelor de educatie), cu un catelus zglobiu, acasa, care ma astepta nerabdator (a avea un catel, in apartamentul micut al parintilor, era o alta mare dorinta - care s-a indeplinit dupa vreo 20 de ani, departe de orasul natal)...
Acum sunt om mare (cum ar spune unii), cu suflet de copil, caci...ooo...e atat de frumos sa copilaresti...Sunt un om mare care adora sa sara in balti, care, atunci cand se asterne putina zapada, o zbugheste la bulgareala, un om mare care se bucura de lucruri mici, precum o bomboana preferata sau o bucata de turta calda, facuta de mainile harnice ale mamei, un om care, daca ii apare in cale un sotron, topaie fericit, iar daca, printr-o minune, vede un grup de copii care sar elasticul, intra repede in jocul lor, un om mare caruia ii place sa zambeasca si sa viseze, stiind ca, daca visul vine din suflet, Universul va lucra pentru indeplinirea lui...
Copilareste, omule, cat poti si cat vrei, daca asta simti si asta te face fericit!
Acum sunt om mare (cum ar spune unii), cu suflet de copil, caci...ooo...e atat de frumos sa copilaresti...Sunt un om mare care adora sa sara in balti, care, atunci cand se asterne putina zapada, o zbugheste la bulgareala, un om mare care se bucura de lucruri mici, precum o bomboana preferata sau o bucata de turta calda, facuta de mainile harnice ale mamei, un om care, daca ii apare in cale un sotron, topaie fericit, iar daca, printr-o minune, vede un grup de copii care sar elasticul, intra repede in jocul lor, un om mare caruia ii place sa zambeasca si sa viseze, stiind ca, daca visul vine din suflet, Universul va lucra pentru indeplinirea lui...
Copilareste, omule, cat poti si cat vrei, daca asta simti si asta te face fericit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc