Copilareste cat vrei si cat poti!

   Culmea...cand eram copil imi doream sa fiu mare, sa fiu la casa mea, cu copii in brate, cu un loc de munca decent, cu portofelul mereu plin (simtind grija lunara a celor mari, care nu stiau de unde sa mai ia si cum sa mai dea inapoi ori cum sa imparta banii in asa fel incat sa ajunga pentru toate nevoile)...Imi doream atat de mult sa am un copil, incat imi imaginam ca daca am grija zilnic de o samanta (de floarea soarelui), ea, incet-incet, se va transforma in copil...intr-un copil adevarat, de care sa am grija si pe care sa il alint. Ba mai mult, consientizand faptul ca sunt mica si ca trebuie sa imi continui studiile, imi imaginam "viata cu copil la scoala", adica eu, eleva, in rolul principal, cu un landou cu copil mic (cuminte, desigur, caci nimeni nu voia sa deranjeze cursul firesc al orelor de educatie), cu un catelus zglobiu, acasa, care ma astepta nerabdator (a avea un catel, in apartamentul micut al parintilor, era o alta mare dorinta - care s-a indeplinit dupa vreo 20 de ani, departe de orasul natal)...
   Acum sunt om mare (cum ar spune unii), cu suflet de copil, caci...ooo...e atat de frumos sa copilaresti...Sunt un om mare care adora sa sara in balti, care, atunci cand se asterne putina zapada, o zbugheste la bulgareala, un om mare care se bucura de lucruri mici, precum o bomboana preferata sau o bucata de turta calda, facuta de mainile harnice ale mamei, un om care, daca ii apare in cale un sotron, topaie fericit, iar daca, printr-o minune, vede un grup de copii care sar elasticul, intra repede in jocul lor, un om mare caruia ii place sa zambeasca si sa viseze, stiind ca, daca visul vine din suflet, Universul va lucra pentru indeplinirea lui...
   Copilareste, omule, cat poti si cat vrei, daca asta simti si asta te face fericit!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta... Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Citiți mai multe

Rasfatul tenului meu

Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit! Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata. Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Citiți mai multe

Barba-pilon al vietii

"Barba, barbarie, Gura, gurarie, Nas contrabas, Ochi bazaochi, Sprancene cotofene, Frunte tavaluc, Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte... Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc. Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos

Citiți mai multe

altceva

Faceți căutări pe acest blog