La inceput de an, m-a apucat un dor nebun de copilarie...de acea copilarie frumoasa, condusa de jocuri nascocite si jucarii inventate si mestesugite din te miri ce...de acea perioada minunata in care tehnologia era un lux ori un vis, iar timpul statea in loc; ooo, intr-o zi de vacanta faceam atat de multe lucruri!
Ei bine, responsabil si "vinovat" de aceasta nostalgie este flacaul familiei, de care sunt tare mandra deoarece il gadila uneori muza si incepe a mesteri cate ceva haios ori util: cand gaseste cate o cutie de carton prin casa o revendica repede si incepe a "construi" fie o casuta, fie o barca ori o masina de curse (dupa ce masoara, taie, lipeste, o "convoaca" pe surioara lui la o sesiune de colorat/pictat, caci e musai ca acel obiect sa fie "vesel"). Acum doua seri, dupa sesiunea de joaca (pe tableta), a decis ca e momentul sa isi comande un laptop (Daca parintii au, ar trebui sa aiba si el, nu?). Iata cum a procedat:
-> "Alo, da, as dori sa comand un laptop...da, da, modelul acela de pe site...da, multumesc, astept." (un apel scurt, convingator, hotarat);
-> timp de 15 minute am auzit zgomote ciudate din camera, semn ca lucreaza la....ceva;
-> "Ati ajuns? Acum ies." si il vad ca iese in fuga pe balcon, intorcandu-se rapid cu o greutate inchipuita in brate;
-> "Mami, a ajuns coletul! Hai sa vezi ce mi-am cumparat!"
-> intru in jocul lui (cum as putea eu sa stric bucuria unui copil poznas), merg repejor in camera si il privesc montand noul gadget:
-> "Uite, are si mouse si tastatura! Am si cateva cd-uri cu filme (scoate, bucuros, dintr-o cutiuta un teanc de globuri cu troli, de carton) pentru tine! Pe care vrei sa-l vezi acum?"
M-am lasat convinsa, recunosc, caci doar nu am mai multi ani (sufleteste) decat el, asa ca am ales o comedie pentru acea seara; m-a lasat uitandu-ma la un ecran negru...sa fi trecut 30 de minute...deja ma lua cu somn. I-am spus, politicos, ca am terminat de vizionat filmul, moment in care el a venit, a strans "aparatura" cu mare grija si mi-a promis ca imi va da zilnic, cate un cd, pentru ca ma iubeste si vrea sa ma relaxez si eu putin.
Aseara, tarziu....sa fi trecut de ora 1..."Mami, azi nu te-ai uitat la film!"
Daaaaa, e minunata copilaria cu, dar mai ales FARA tehnologie!
Nu-i pot intelege pe cei (parinti, bunici) care isi "uita" copiii/nepotii in fata televizorului, tabletei, calculatorului...Strumfii au atat de multe de oferit, atat de multa imaginatie de hranit si de "prezentat", atat de multa bucurie de impartasit...O ora, maxim doua pe zi ar fi suficient cat sa fie "in pas cu tehnologia". Eu, ca parinte, prefer zarva si dezordinea in casa in detrimentul linistii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc