Imi amintesc, cu mare drag, de anii frumosi ai copilariei si adolescentei mele...in fiecare seara, tata ma provoca: "ia fa patul sa vedem daca sare banul!", imi spunea el mereu, zambind strengareste...Eu ma ambitionam, desigur, din ce in ce mai tare si ma straduiam sa intind cat mai bine cearceaful, dar...in zadar...moneda refuza cu inversunare sa-mi faca pe plac...nu vroia sa sara si pace; tata radea zgomotos si imi demonstra apoi ca el e mai priceput si ca poate aseza patul astfel incat banul sa topaie (pe un plan perfect drept moneda sare, pe unul cu mici denivelari, sigur nu); ei bine, a invatat asta in armata si se amuza, cu noi, acasa, punandu-ne in postura de soldati. Crescand, incet-incet am inceput sa calc din ce in ce mai rar lenjeriile (ocazional), datorita lipsei timpului (acum am multe responsabilitati si datorita activitatilor zilnice si a tehnologiei, parca fuge prea repede timpul) si, pentru a-mi usura munca, dar fara sa afecteze aspectul pl...