Imi amintesc, cu mare drag si dor de copilarie...de zburdalnicia sufletului si joaca inimii...de mirosul suav ce-mi inunda simturile, facandu-ma sa zbor de fericire...pe noptiera trona, zi si noapte, o sticluta mica, lunguiata, cu capac auriu, ce pastra cu sfintentie un lichid...uleios (ii spuneam eu, pe atunci), lichid folosit rar de mama sau de noi (fetele), caci era un "obiect" de pret (primit in dar de la o persoana draga). Ma fascina acel recipient si mai ales mirosul inconfundabil de trandafir...de inchid ochii acum, pot resimti aroma puternica...era, spunea mama, "esenta de parfum"...ne-a invatat, desigur, sa o folosim cu mare bagare de seama: cate un strop mic, micut, aplicat intai pe incheietura mainii, apoi pe gat. Acel parfum mi-a marcat copilaria si viata si m-a invatat sa apreciez frumosul, calitatea, esenta...faptul ca esenta conteaza!
"Barba, barbarie, Gura, gurarie, Nas contrabas, Ochi bazaochi, Sprancene cotofene, Frunte tavaluc, Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte... Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc. Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barba...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc