Treceți la conținutul principal

Adio ten uscat


   In perioada adolescentei aveam tenul gras (si chiar eram complexata de acest aspect)...cu trecerea anilor, s-a "normalizat" (ca sa spun asa), iar de aproximativ 4 ani ma "lupt" cu un ten uscat...extrem de uscat si sensibil, in special in perioada rece a anului (septembrie-martie). Aceasta transformare a avut loc datorita trecerii bruste dintr-o incapere incalzita in alta extrem de rece (congelator industrial); nu am constientizat in acea perioada pericolul la care ma expun si nu mi-am protejat pielea, utilizand produse specifice, fapt ce a dus la sensibilizarea tenului.
   Am testat de-a lungul timpului foarte multe articole, insa nici unul nu mi-a oferit acea protectie si ingrijire de care tenul are nevoie; unele produse mi-au accentuat roseata fetei, iar altele imi hidratau pielea, insa pentru scurt timp.
   De curand am inceput sa utilizez produse de la L'occitane (o crema de maini, pe care o utilizez cu mare succes de fiecare data cand ies din casa si un balsam de buze extrahranitor, ce imi hidrateaza buzele zilnic). Fiind extrem de multumita de acestea, imi indrept sperantele spre produsele de ingrijire ale tenului, respectiv Exfoliant delicat cu extract de Unt de Shea si Crema ultrahidratanta pentru fata.
   ---> avand la baza unt de shea, "promite" tenului hidratare, catifelare si protectie; exfolierea este delicata, eliminandu-se in totalitate celulele moarte, lasand pielea sa respire.
---> este o crema ce poate fi utilizata tot timpul anului, caci, desigur, trebuie sa avem grija de ten atat in perioada rece, cat si in anotimpurile prietenoase...ingredientul de baza si in care am totala incredere: shea, este si in acest produs piesa de rezistenta, campionul hidratarii si raspunzatorul starii de bine a pielii, iar extractul de lemn dulce trateaza, reduce si previne roseata; prin urmare, acest produs pare a fi un remediu bun pentru tenul meu.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos