Arta e hrana sufletului...e liana de care simtim nevoia sa ne agatam uneori, pentru a evada din lumea noastra stramta...arta pulseaza viata, ne da linistea de care avem atata nevoie, ne "da" trairi nebanuite, aripi pentru a zbura in ce univers dorim, ne pune pe ganduri, ne da acele impulsuri de reflectare asupra existentei noastre pe pamant, a vietii, a ce urmeaza dupa moarte, reflectare asupra binelui si a raului...
Arta e luxul pe care nu multi il accepta; de ce?...deoarece nu inteleg arta-simbolistica perfectiunii, a telului de neatins, nu stiu sa o interpreteze si nu permit inimii sa incerce macar; pentru ca timpul nu le permite...traiesc privind, punand pret pe partea materiala, uitand ca si sufletul tanjeste dupa atentie, ca trebuie hranit pentru a ramane mereu tanar...caci sufletul...o, sufletul e cel ce conteaza, de fapt; partea materiala e trecatoare, el insa, intinereste prin arta si cu arta. Arta isi pune puternic amprenta in viata/lumea celui cu inima deschisa spre frumos.
A fi artist...e o putere divina incununata cu multa munca si daruire, ingemanare de ganduri, de idei, de vise, ce se contopesc in opere nepretuite; suntem toti niste artisti...unii mici artisti, altii insa, mari si innobilati artisti, recunoscuti international, operele si creatiile lor fiind punte puternica intre realitate si vis.
Sa traiesti cu adevarat inseamna sa savurezi fiecare picatura oferita de viata, iar arta este una dintre picaturile de care avem nevoie pentru a razbi frumos greutatile, pentru a constientiza ca suntem doar fire de praf intr-un nemarginit univers...e picatura ce ne da putere magica, ne da impulsul de a ne bucura de existenta noastra pe pamant...
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013 !
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc