"A fost o data ca niciodata o mica mandra fata...si era a treia la parinti, si rasfatata-n toate..."...ii aud soaptele-i suave si acum...avea un glas "molcom", o rabdare de nedescris si un zambet minunat; mainile-i brazdate de vreme imi mangaia duios crestetul obosit, iar obrazu-i ridat de griji, dar nu numai...caci riduri fine, de la zambete si bucurie apar...o viata plina cu de toate...si bune si rele, munca la camp si joc la sarbatori; un om ce a stiut sa traiasca, cu adevarat, care ne-a invatat, pe noi, nepotii, ce e important: "sa fii mereu, mandra, mama, orice s-ar intampla, sa fii mereu cu capul sus; sa nu te lasi razbita de necazuri, ca ele...asa cum vin...si trec, apoi". Era o romanca frumoasa, ca toate femeile de la tara...mereu m-a fascinat satul si tipologia omului de acolo: o frumusete ce vine din interior, suflet mare, vorba buna, farmec.
Crescand putin, am inceput sa imi bag degetelele in cutiutele magice ale mamei; o vedeam, zilnic, ingrijindu-si parul cel lung si matasos, chipul cel fin si luminos, mainile-i care erau mereu catifelate si miroseau discret, placut.
Abia acum cativa ani am realizat cat de importanta este grija pentru piele, unghii si par, confruntandu-ma cu mici probleme dermatologice. De la bunica am invatat ca frumusetea vine din interior si din atitudine, iar de la mama am invatat ca este bine sa imi mentin corpul tanar, iar naturaletea trebuie doar putin ajutata de putin "praf magic", ce se gaseste in cutiute faurite cu har, cu daruire, cu ...un strop de suflet de roman; acesta este secretul frumusetii.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc