Treceți la conținutul principal

Un drum...


   Intr-o dimineata, am pornit spre Marele Spring SuperBlog2014, topaind, vesela si nerabdatoare de a-mi "incerca" puterile dobandite peste iarna si a-mi fructifica imaginatia...incarcata cu merinde proaspete si energizante de calitate. Am mers eu cat am mers si, deodata am simtit o oboseala crunta....muza imi batea apropouri subtile (ei as, eu ma prind repede) ca vrea vacanta....hm, ce sa fac....ce sa fac...ma uit in jur...tipenie de om nu era...doar 3 mari personaje (parca desprinse din basme), ce se inghionteau si incercau sa isi construiasca, fiecare, cate o casuta:
- Eu imi fac o frumoasa casuta din cuvinte alese...culese cu drag de pe campul inflorit al primaverii...spuse dragalasa Irealia, saltand picioarele de bucurie, invaluind schetelul locuintei cu lungi fraze indulcite de vreme...
- Hihihi, a mea casuta e facuta din cantec, voie buna, vorbe sincere si invitati de seama, spuse, amuzat, Radio Lynx...
- Casuta mea  e facuta din picaturi de cerneala scurse cu migala si  suflet, ce danseaza mandre, daruind caldura si optimism...interveni 121...
   Ma uitam fascinata la jocul lor frumos, antrenant, diferit...si am invatat ceva: am invatat sa construiesc o casuta virtuala doar a mea...o casuta rezistenta, care sa imi protejeze inima si sa imi hraneasca sufletul...am inceput, revigorata si ambitionata, sa urc, apoi, treptele...treapta cu treapta, prag cu prag...am antrenat literele si cuvintele, am invatat frazele dansul frumusetii si am materializat gandurile...am stropit totul cu putin praf magic si stelute, pentru a le da stralucire si farmec...am stiut cum sa lucrez cu materia prima (imaginatia) pentru a-mi finaliza drumul si, iata, ajunsa, intr-un final, la El...la Spring SuperBlog2014...aducandu-i ofranda micuta mea casuta urzita cu drag si rabdare.

Articol scris, de nevoie :),  pentru Spring SuperBlog2014! A fost croit din "habar n-am" si un strop de "suflet".

Cu gandul la urmatoarea editie, ii felicit pe toti proprietarii de casute si le doresc o vacanta  frumoasa, relaxanta, binemeritata!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Multumesc

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos