Treceți la conținutul principal

E Doina mea...


   Doina e precum acele melodii, acele cantece de calitate ce dainuiesc ani si ani...des imi vin in minte si le fredonez cu drag: "Lalele, lalele, frumoasele mele lalele" ori "mi-a soptit o viorea, c-ai sa-mi dai inima ta, trurli, trurli, draga" sau "un actor grabit, care..."...si cate si mai cate creatii ce nu au murit si nu vor muri vreodata, deoarece iti ating sufletul. Asemenea lor, Doina se ia la lupta cu timpul si invinge mereu, caci, oricat de multe alte produse ar aparea pe piata, ea a fost si va ramane net superioara din toate punctele de vedere (calitate, pret, amprenta pe suflet). De cand ma stiu stau cu ea in casa...bunica o tinea cu mare sfintenie in vitrina, in odaita si in zi de sarbatoare se rasfata nitel cu putina crema, pentru a arata bine (spunea ea), caci merge in centrul satului si se intalneste cu atata lume...Acasa, Doina imi zambea mereu de pe raftul din baie si eu o priveam gales, sperand sa cresc mai repede pentru a avea acces la ea, caci mama imi interzicea sa ma rasfat: "esti mica, mama, vei avea toata viata timp sa te joci cu cremele".crema-pastila-curat
   Crescand, mi-am luat si eu o Doina, una doar pentru mine, pastrand traditia; multi ar spune:"de asta folosesti? vezi ca sunt altele mai bune"...ei, atunci eu le raspund: "ai folosit?". Pentru mine e o adevarata comoara, caci imi satisface toate asteptarile, de ce sa o ranesc, incercand sa o inlocuiesc cu alta? Doina este si va ramane secretul meu din geanta, caci mereu o port cu mine; am un ten si o piele sensibile la frig si mereu am nevoie de hidratare, revigorare, prospetime, catifelare...
    De curand a avut loc o frumoasa colaborare Krem:
   Articol ce finalizeaza participarea mea la SuperBlog2013!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos