Desi maine va fi ziua intai a lunii decembrie, intaia zi de iarna, cand usitele calendarului vor incepe, incet-incet, sa se deschida, eu deja numar zilele pana la Craciun ( am inceput de acum doua saptamani). AMR 25. Afara se simte mirosul de iarna, acel miros inconfundabil de ger; imi este frig, dar gandul ca va ninge curand imi incalzeste sufletul si incep sa topai bucuroasa, ca un copil nerabdator. Rastorn bateriile uzate din cutiuta magica, prafuita de vreme, in recipientul colector, apoi ma aventurez, iar, in frig.
Ajung acasa, usor zgribulita; caldura sobei imi dezmorteste simturile. Sorb, tacticos, ingandurata, din ceasca de ceai alintat cu miere si cu un strop de zeama de lamaie. Mainile imi sunt uscate ( dar pentru ele am un leac, un produs romanesc fantastic, pe baza de glicerita si imbogatit cu vitamina E, ce reuseste sa le catifeleze din doua miscari si-un hocus-pocus), iar tenul il simt ca o scoarta de copac. Vesnica problema in perioada rece a anului: daca in perioada calda tenul meu e curat, luminos, vizibil hidratat, in sezonul rece o ia razna, devenind rigid, foarte uscat, sensibil si predispus rosetii. De aceea, ritualul de seara este strict - dupa curatarea in profunzime a tenului, aplic, cu miscari circulare, ample, o crema hidratanta, pentru a-i reda pielii supletea. In drum spre baie, observ cu coada ochiului, in bucatarie, pe aragaz, tigaia plina cu uleiul folosit la pranz pentru prajitul cartofilor. Constienta fiind de faptul ca, daca nu actionez repede, e posibil ca maine dimineata, bajbaind dupa ibricul pentru cafea, sa dau peste ea, stropind intreaga incapere ( caci sunt o neindemanatica, recunosc), iau recipientul de colectare de pe balcon, rastorn uleiul, trecandu-l prin sita, clatesc tigaia, apoi imi continui drumul spre infrumusetare, multumita de fapta buna.
Am grija sa sting lumina, imediat ce intentionez sa parasesc o camera, asa ca las bucataria in intuneric; becul economic imi zambeste. In timp ce imi periez dantura, opresc apa, pentru a nu o risipi inutil - asa i-am obisnuit si pe copii, caci este foarte importanta educarea omului de mic. Le spun mereu: "Am grija de natura asa cum am grija de mine". De curand, juniorul familiei mi-a zis ca a citit intr-un magazin aceste cuvinte si ca in acel loc era o zona de reciclare a ambalajelor produselor ce strajuiesc baia noastra.
Am cercetat, cautand informatii, apoi am luat un saculet de panza, pe care l-am etichetat si plasat in baie, langa raftul cu cosmetice; un altul l-am pus in bucatarie, langa cosul de gunoi, pentru a avea in vedere si reciclarea recipientelor dedicate igienizarii vaselor.
Ne-am retras, repejor, la culcare, caci...tic-tac, tic-tac...vine iarna si curand ne vom trezi si bucurosi vom deschide prima usita din calendar. La noi e traditie: in fiecare dimineata, in perioada 1-24 decembrie, cu mic, cu mare, asa somnorosi cum ne gaseste desteptatorul, desfacem prima cutiuta din calendar, pentru a descoperi micuta surpriza.
Articol scris pentru SuperBlog 2021.
Multumesc pentru recomandari!
RăspundețiȘtergere