Treceți la conținutul principal

Brad, bradut, vin Sarbatorile!

 

   Stiti confruntarea dintre ingeras si dracusor - unul sta in stanga ta, celalalt in dreapta si, in incercarea de a rezolva o situatie cu care te confrunti, reusesc sa te nauceasca de cap? Ei bine, mai in gluma, mai in serios, iata ce am patit intr-o friguroasa zi de noiembrie...mai exact, ieri; si cu subiect de sezon: Brazi de Craciun.

   Sunt o persoana extrem de agitata si mereu imi caut cate ceva de facut, caci nu pot sta decat noaptea, cand dorm. Ei bine, ieri, dupa ce am dus copiii la scoala, infrigurata, mi-am impus sa petrec cateva ore cu mine; asa ca, mi-am facut o cana cu lapte cu cacao, cu dor de copilarie, m-am ghemuit sub o pilota calduroasa, alaturi de catelusa familiei, am deschis televizorul, setat pe Netflix, si...relaxare...O multitudine de filme de Craciun, proaspat aparute, cu fel si fel de titluri...am selectat unul din lista.

   Momentul in care personajul principal a mers in piata de brazi, pentru a-l alege pe cel mai mare, mai bogat si mai frumos, asa cum ii promisese copilului, a fost acel click ce mi-a declansat amintiri, iubire,  temeri, nerabdare, intrebari, decizii...un amalgam de sentimente contradictorii.

- Ti-am zis ca eu sunt mai frumos! Iata ce coroana perfecta am! Tu esti stramb si urat! 

- Eu? Eu, urat? se balbai, incurcat. Mirosul! Hai, apropie-te, cum miros? Tu esti anost! Imperfectiunile au farmecul lor! si se scutura, usor, deranjat de remarca.

In acel moment, "o ploaie" marunta de ace croi un covor fin, la baza bradului.

- Asa e, iti dau dreptate si nu ma pot intrece cu tine in ceea ce priveste mirosul, insa stiu ca in casele cu oameni veseli, ce adora Craciunul si care il petrec traditional, facand fursecuri delicioase pentru Mosu' si alte bunatati pentru masa de Sarbatoare, miroase a portocale, a scortisoara si a biscuiti cu unt, a vin fiert si lapte cu ciocolata, nicidecum a brad proaspat taiat! Si acele...o, acele! Oamenii trebuie sa mature sau sa aspire des, sub tine, pentru a nu se imprastia acele prin casa, caci, auch! Doare! raspunse, mandru, acelasi Brad Artificial.

- Eu le aduc fericirea in case! Sunt simbolul iernii si al Craciunului! se inviora bradutul natural. Eu cresc, ma las ales, le intru in case, ii bucur, apoi ma retrag, in glorie, multumit ca i-am putut veseli!

- Si, tocmai! Cresti si te sacrifici! Oare nu ti-ar sta bine, mandru, in padure, inconjurat de alti brazi ca tine? Eu sunt vesnic, nu ma pot usca, scutura sau muri! As putea sluji o familie cateva generatii bune! In extra sezon, pot sta pitit, in magazie, ca apoi, in preajma Sarbatorilor, sa prind viata...iar si iar si iar!

- Esti un singuratic! Nu ai frati si surori, nu stii cum e sa cresti, sa visezi, sa speri si sa-ti indeplinesti menirea!

- Ba te contrazic! Provin dintr-o familie numeroasa si frumoasa! Am frati simpli si bogati, la Depozitul de Brazi, asa, ca mine, frati ninsi - brazi artificiali cu zapada, frati smart ( ce au luminite incorporate) ...suntem Brazi artificiali cu ace 2D si 3D, asa, ca tine si tare ne mandrim cu rezistenta noastra! An de an, in ianuarie, la fiecare colt de strada se vad siluete triste, parasite...Oamenii canta si danseaza in jurul bradului cateva zile, saptamani, poate, apoi sunt nevoiti sa-l arunce sau, in cel mai bun, caz, sa il recicleze, pentru a-i da o noua sansa, sub o alta forma. Eu sunt din material ecologic, nu ma scutur, nu ma rup, nu mi se usuca crengile; pot fi depozitat cu usurinta. Din depozit plecam, impachetati corespunzator, spre noi casute, din diferite localitati ale tarii; oamenii nici nu trebuie sa se deplaseze, ci, din 2-3 click-uri, ne si comanda, evitand aglomeratia din magazine, specifica Sarbatorilor.

   In perioada studentiei ( stateam la camin) aveam un Bradut artificial alb, pe care il impodobeam cu globuri mici, rosii si beteala verde; era micut, asa ca il puneam pe frigider, pentru a fi la inaltime si pentru a ne bucura de el. Ulterior, cand m-am mutat intr-un apartament, am inceput sa cumpar brazi naturali, din piata; il cautam pe cel mai bogat, mai verde si drept. Luam unul mediu, ca inaltime, deoarece preferam sa il pun pe o masa, pentru a nu-l smotoci catelusul, ce avea o slabiciune pentru luminite si bomboane. Apoi, o data cu aparitia strumfilor in familie, a "crescut" si inaltimea bradului de Craciun, caci sub coroana lui trebuiau sa incapa multe daruri; partea mai putin placuta era mizeria - incepand de la cioplitul initial, pentru a-l fixa in suport, imprastierea zilnica a acelor prin toata casa, pana la "descotorosirea" finala.


   Pana la urma, bradul e un simbol si trebuie tratat ca atare! Acum stam la curte si primavara/toamna plantam flori in gradina; ei bine, preferam sa admiram frumusetea lor si sa adulmecam mireasma in curte, nicidecum nu le rupem, pentru a le pune in vaza, in casa. Asa si cu arborii - preferam sa ne bucuram de ei in natura, pentru interior gasind variante ecologice.


Articol scris pentru SuperBlog 2021.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos