Imi amintesc fiecare amanunt, de parca s-ar fi intamplat ieri, desi, au trecut 11 ani de atunci; iesita de pe bancile facultatii si "trecuta" prin trei job-uri decente, dar nu multumitoare, incat sa-mi doresc sa fac asta intreaga viata, imi tot petreceam timpul liber dand interviuri, fiind intr-o continua cautare a locului de munca ideal: un job care sa-mi vina manusa.
Intr-o zi am fost anuntata telefonic sa ma prezint, daca doresc, la interviu, la o fabrica de incaltaminte; aveau liber un post mult ravnit de mine: responsabil magazin online. Detineam cunostintele necesare, prin prisma sectiei urmate in cadrul facultatii (de profil, desigur) si a experientei profesionale acumulate de-a lungul timpului (am lucrat cu publicul si in timpul facultatii, iar notiunile legate de gestiune si operarea pe calculator nu mai aveau taine) timpul era scurt...in doua ore trebuia sa ma imbrac, sa imi pregatesc un mic discurs si sa strabat orasul, pentru a ajunge la fabrica.
- Nu intra in panica! imi zic.
- E job-ul de care spuneai tu? ma intreaba sora.
- Da! raspund prompt, bucuroasa. E ca si al meu! Sa-mi tii pumnii, totusi!
M-a imbratisat, mi-a urat succes, apoi a plecat la serviciu; in drum spre usa a tinut sa precizeze ca tinuta pentru interviu e pe umeras, in dulap, insa e necesar sa calc pantalonii (ea stransese hainele de pe sarma). La fiecare interviu ma imbracam cu pantaloni negri (singura pereche, achizitionata special pentru examene si interviuri), camasa uni (alba, gri sau grena) si sacou; clasic...mereu aceeasi tinuta.
Am pus repede fierul in priza, iar dupa cateva minute am inceput sau incercat sa calc perechea de pantaloni; stupoare: la prima atingere, fierul s-a lipit de material, dandu-i luciu. Am incercat sa dreg situatia, am umezit portiunea, am dat iar cu fierul, insa fara succes; materialul fusese distrus de talpa mult prea incinsa (de asta acum folosesc statie de calcat...statiile au fost inventate pentru cei ca mine, clar). Neavand alta optiune vestimentara, m-am imbracat repede cu pantalonii negri, camasa grena si sacoul cu croi interesant (rotunjit in partea de jos, cu buzunare false, distribuite oblic), m-am incaltat cu ghetele cu toc patrat (nu suportam tocurile inalte, iar de talpa joasa nici vorba, eu fiind scunda), mi-am aranjat putin parul si am plecat increzatoare catre locatie. Ajunsa acolo, mi-am amintit de pozna de acasa; fiind nevoita sa astept 15 minute pe scaun, mi-a sarit in ochi forma fierului de calcat de pe piciorul drept. Cred ca m-am inrosit si inverzit in acelasi timp, jenata de situatie; am inceput sa ma foiesc, sa imi fixez cumva piciorul stang peste cel drept astfel incat sa nu se observe, in partea de jos, "pata".
In acele momente mi-as fi dorit sa fug ori...mi-ar fi placut sa ma fi imbracat intr-o rochie eleganta, simpla, renuntand definitiv la echipa pantaloni-camasa-sacou; iar in picioare mi-ar fi placut sa am o pereche de cizme inalte, in detrimentul ghetelor mele "prafuite" de vreme, mult prea zgomotoase. Lasandu-ma prada imaginatiei, am facut abstractie de realitatea vestimentara si m-am comportat firesc la interviu; zic eu ca totul a decurs bine, pana in momentul in care m-am ridicat sa dau mana cu domnul ce ma intervieva si care imi spunea ca urmeaza sa fiu contactata, pentru un al doilea interviu. Ei bine, inevitabilul s-a produs...privirea i-a alunecat in jos, exact pe talpa fierului de calcat...am inghetat...si timpul s-a oprit; dupa cateva secunde, interlocutorul mi-a zambit scurt, usor fortat.
Nu...telefonul nu a mai sunat...nu de la acea firma si nu pentru acel job... Am invatat, insa, ca oamenii pun etichete si pe buna dreptate, uneori; am invatat ca invelisul unui miez bun e necesar sa fie impecabil si de atunci incerc sa tin cont de acest aspect.
- Si nu te-a sunat? Serios? m-a intrebat sora, contrariata, oarecum.
- E normal...(i-am raspuns, atunci, trista)
Dupa atatia ani imi pun intrebarea: daca m-as fi prezentat altfel la acel interviu, oare situatia nu ar fi fost diferita? Daca as fi purtat rochie, cizme si un pardesiu elegant...daca...
Articol scris pentru SuperBlog 2017!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc