Treceți la conținutul principal

Forte incredibile


   Era o zi...pe cat de agitata, pe atat de frumoasa...era Ziua Zambetului si, ca in fiecare an, toti locuitorii micului orasel au iesit la picnic pe pajistile intinse, scaldate frumos de razele soarelui generos; in prima parte a zilei a plouat putin, insa nu a iscat neliniste, ci din contra, a fost prilej de bucurie, deoarece dupa ultimii stropi s-a format curcubeul...mereu am fost fascinata de acest fenomen, insa acum eram toti entuziasmati de cat de mare si pastelat poate fi; in plus, a si persistat mult pe cerul inseninat.
   Era forfota mare: gratarele sfaraiau, adultii pregateau bucate alese, povesteau, spuneau glume, iar cei mici se jucau cu mingile, topaiau, crezandu-se caluti, sareau sotronul ori dansau; un grup de copii priveau cerul (se adunasera, intre timp, multi nori albi, pufosi), stand culcati pe spate, pe paturile colorate:
- Uite, acolo e o umbrela! striga unul dintre ei.
- Iata si un dinozaur! Il vedeti? Uau, ce colti mari are! se mira un bondoc micut.
- Eu vad o minge si...acolo cred ca e un pisoi; parca are mustacioare lungi.
- Hihi, haha, izbucni un baietel dolofan, rosu in obrajori. Ce cal haios! Uite ce coama are, parca e de foc!
- Eu vad...eu vad... (interveni o fetita). Aaaaaaaaaaaaa!Ajutooooor! Maaamiii! Taaaatiiii!
   Am tresarit; nu mai parea o joaca. Mi-am ridicat privirea catre cerul inspumat: printre nori am zarit 3 ochi mari, albastri, patrunzatori; pareau ca cerceteaza terenul. Am incercat sa ma misc...ochii m-au urmarit. Deodata s-a auzit un zgomot puternic:
- Bip bip tic toc bip bip bu pi pic bip!
   Doua brate lungi, spinoase (aveau un strat de solzi verzi si spini lungi, maro, de diferite marimi) a inceput sa insface oamenii de pe pajiste.
- O, nu! se auzi o voce stearsa, sugrumata de neliniste. Ii mananca...ne va manca pe toti! sopti, tremurandu-i vocea. Am inceput sa tremur si eu la auzul acestor cuvinte, privind neputincioasa episodul SF ce se derula cu repeziciune si cruzime, in fata mea, a noastra, a tuturor: copii ingroziti, impietriti de spaima, femei ce tipau asurzitor, barbati ce incercau sa alerge ori sa se taraie spre adaposturi, semiintregi (unora le fusesera smulse bratele, altii ramasesera fara picioare, unii incercau sa supravietuiasca fara ureche, ori fara un sfert de cap); se instalase haosul, iar zgomotul ciudat "bip bip tic poc bip pib" se auzea din ce in ce mai tare. M-am piscat de mana...nu era un vis. Stropita de sangele celor din jur, imbarbatata de flesurile ce-mi invadasera mintea (amintiri cu cei dragi, zambete, veselie, bucurie), am actionat:
- Repede, aici, aici, haideti, toti, repede! am inceput sa tip, incercand sa ii incolonez pe toti: femei, copii, apoi barbati.
- Repede, aici e intrarea in tunel! Va fi bine, haideti! eram unul dintre putinii din oras ce stia de tunelul ce strabatea localitatea dintr-un capat in celalalt; e un tunel bine construit si dotat cu strictul necesar ( truse de prim ajutor, conserve, paturi).
   Cu greu am reusit sa-i adun pe toti (aproape toti, caci unii s-au sacrificat, crezandu-se invincibili); am privit in zare...erau 4...4 aratari hidoase, cu brate puternice si cu cate 3 ochi. 
- Extraterestri? imi soptesc in barba. Sa fie, oare, adevarat?
   Am alergat iute, in zig-zag, ademenindu-i catre zona in care erau amplasate artificiile.
- Bip bip biiiip poc pic pib biiiip. 
   Se miscau greoi, clipind repede, dand haotic din mainile insangerate; au incercat sa se napusteasca asupra mea, insa...
- Boooom! Poc! Sfaaaaaaar! am reusit, in ultima clipa, sa trag maneta incapatanata si sa declansez, astfel, focul de artificii. Bucati din namilele nemiloase, impreuna cu ramasitele omenesti, au brazdat cerul puternic luminat de foc.
   Se lasa linistea...
  
   Dincolo de orizont se intrezari curcubeul...
- Ciudat lucru! Imi privesc ceasul multifunctional: indica ora 14 si 21 de minute, iar secundarul pare sa o fi luat razna. E data de 3 noiembrie 2017.
- 3 noiembrie? Cum e posibil?

Articol scris pentru SuperBlog2017!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile