Treceți la conținutul principal

Suporteri de ocazie


   Hai Romaniaaaaaaaaa!
   Hai baietii!
   ...Ne dregem vocile inca de dimineata, cu mic cu mare, pentru a sustine, asa cum merita, echipa noastra; copiii sunt cei mai fericiti, caci le-am insuflat, inca din pruncie, sentimente nationaliste si gust de petrecere :) .
   Ziua este una linistita, in linii mari, insa plina de sperante si nerabdare. Tati a venit, acum, de la magazin, cu cele necesare consumului, cu cele necesare alintarii papilelor gustative, emotionate si ele de marea seara:
- bere bulbucoasa - bifat
- popcorn sugubat - bifat
- seminte crontanoase - bifat
- suc pentru pitici - bifat
- toortitzele mititele, pline de seminte felurite - bifat.
   Eu, mama cea zurlie, ce vrea ca totul sa fie perfect, am pregatit lucrusoarele pentru marea zarva...si...sa se tina vecinii, de-acum, calmi ori sa vina sa-i sustinem impreuna pe baieti, caci noi avem de gand, ca de fiecare data, sa ii asurzim cu galeria! Suporterii adevarati se manifesta cu mare fast. Iata ce am "pe stoc":
- Oleee, oleee, oleee ole ooooleeee!
- set pentru "tatuat" (asa spun copiii poznasi) fetisoare - bifat
- bete gonflabile - bifat
- vuvuzela - bifat
- peruca de suporter - bifat
- chef de...voie buna - bifat
- televizor lustruit - bifat.
   Noi suntem suporteri de "ocazie", adica acel tip de oameni entuziasti, ce se manifesta doar la meciurile importante si ne place asta...o, cat ne mai place...asa ca speram cu ardoare ca azi sa faca baietii o figura frumoasa si sa castige meciul cu Albania, pentru a mai avea ocazii de bucurie. La meciul cu Franta am topait de fericire, caci echipa a stiut sa tina piept cu brio torpilei franceze, apoi a urmat o usoara dezamagire si o imensa dorinta de mai bine...peste o ora jumatate, inimile noastre vor bate, in tandem, pentru si langa echipa Romaniei!
http://fotbal.penny.ro/

..."tlebuie sa ma pegatesc...unde-i steagul Lomaniei?"...oups, trebuie sa intrerup "scrierea", caci datoria ma cheama si strumfii tricolori devin nerabdatori...Hai, Romania!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos