Treceți la conținutul principal

11 martie - o zi memorabila


   ...11martie...ziua in care viata noastra s-a schimbat total...2 adulti, 2 copii, o catelusa alintata si un pestisor - trupa de carantina! Primele zile au fost relaxante, de acomodare, apoi distractive, incercand sa ne regasim si sa ne cunoastem si autocunoastem...au urmat zile de gatit intens, apoi remuscari (datorita kilogramelor acumulate) ce au dus la instalarea unui program de sport (personalizat, cu antrenor personal, tot ce trebuie...); gatitul a ramas baza, insa :) .Oasele au inceput sa "vorbeasca", de cateva zile, pocnind haotic, la aproape fiecare miscare, spre amuzamentul piticilor...baiatul pare, uneori, sufocat de peretii casei si incearca sa isi consume energia agitand o minge (adevarul e ca ii lipsesc cele trei antrenamente de fotbal saptamanale)...lectiile le face constiincioso-mpins de la spate, caci acasa nu poate fi atmosfera de la scoala, lipsind relatia faina dintre colegi si cea dintre elev-cadru didactic...important e ca zilnic se pregateste de scoala, imediat dupa trezire, imbracandu-se cu blugi si tricou tematic - in functie de stare (partea buna e ca lui inca ii vin perfect hainele)...la polul opus e mezina casei: ar sta 24 din 24 in pijamale...uneori imi da impresia ca si pe Zoom s-ar simti mai bine asa, insa ii ofer repede alternative (gen rochite, fustite cu tricouri colorate)...o vad stinghera, in fata ecranului rece, desi doamna invatatoare zambeste mult si sincer, iar colegii sunt prietenosi; cu siguranta ii lipseste foarte mult caldura relatiei face to face...noi, adultii, de luni pana vineri ne impartim sarcinile cum putem: lectii, teme, gatit, spalat vase/haine, curatenie...inca nu am ajuns in punctul de a spune ca ne-am plictisit, caci efectiv nu avem timp...ceea ce nu e rau, as zice, insa...."Unde pleaca primavara?" 
   Am inceput anul optimista (eu, care de-o viata ma stiu pesimista), nu stiu de ce, nu imi explic...Apoi timpul s-a oprit la final de iarna si...iata ca vara se apropie cu pasi repezi...Mi-e dor de primavara, de plimbarile lungi, de clipele in care admiram, fascinata, bobocii copacilor, apoi florile ce infloreau timid, de iarba frageda...acum totul s-a produs brusc... Dar sunt recunoascatoare Universului ca suntem impreuna, ca aceasta perioada ne-a "gasit" pe toti acasa si am putut sa facem, pe cat posibil, din aceasta carantina Rai - in doua luni am ras cat pentru un an, ne-am jucat (impreuna, toti 4), cat nu ne-am jucat in 11 ani (de cand s-a nascut primul pui), am testat retete faine, salvate de-a lungul timpului, sub "pretextul" - "cand voi avea timp", ba mai mult, copiii au invatat sa gateasca (coltunasi, chec, clatite, omleta, salata de fructe).
   In tot acest timp, am iesit din casa de maxim 5 ori (pentru a merge la magazin sau farmacie) si atunci, echipata corespunzator, cu manusi (de menaj, pe care le spal, apoi, cu mare grija, caci cele de unica folosinta sunt nejustificat de scumpe) si masca (de bumbac, pe care o igienizez la fel ca pe manusi), insa mereu si cu teama si precautie...
   Mi-e groaza de ceea ce va urma...mi-e teama ca data de 15 mai va fi una memorabila - in sens negativ...mi-e teama ca pe 15 mai ma voi trezi intr-un haos total, care nu mi-a lipsit in tot acest timp: cozi interminabile de masini, oameni grabiti pe strazi, oameni dezorientati, persoane cu masti si fara (in functie de cum a inteles fiecare ca trebuie), cozi la intrarile in magazine, nerespectarea distantei, petreceri, gratare incinse...
    Sa revin la cafeaua de dimineata...de dupa draperie, incearca sa isi faca loc, cateva raze buclucase de soare...se prevede o zi frumoasa, plina de zambete si chef de lectii! Sa-i multumim Universului ca suntem sanatosi si ca suntem impreuna! Va trece totul, cu timpul, iar copiii isi vor aminti, peste ani, de aceasta carantina si...sper eu, ca povestea sa fie una, pe cat posibil, cu tente roz, de veselie, caci, in linii mari, poate fi perceputa ca fiind o semivacanta...
   O saptamana vesela sa avem! Temperaturile mari de afara nu ne fac in ciuda, ci din contra, sunt semn de optimism ;) ...si totusi, poate va fi un an bun, pana la urma...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile