Ducem o lupta dura, zilnic, o lupta pentru suprematie, pentru avutie, o lupta pentru bani...desigur, si cand eram copil se ducea aceasta lupta, insa lupta nu era simtita la cote maxime, ca acum, si nu dezumaniza pe cei dragi; eu o percepeam, in acea vreme, ca pe o lupta destul de dura, dar nu imposibil de castigat; era, de fapt, o lupta dusa cu zambetul pe buze si cu caldura in suflet (ceea ce cantarea greu), nu ca acum...oameni indarjiti, incruntati, rautaciosi. Neajunsuri erau multe, insa omenia reusea sa dramaluiasca corect putinul avut, astfel incat sa fim fericiti.
Aproape zilnic incerc sa ii explic micutului elev al casei ( 9 ani veseli) de ce este important sa economiseasca ori ce, cum si cand sa investeasca anumite sume de bani, in favoarea lui. Ca orice copil, in momentul in care aduna in pusculita cateva monede sau niscaiva bancnote, tinde sa faca, repede, cumparaturi (de cele mai multe ori, inutile; apoi are mustrari de constiinta, pareri de rau pentru investitiile facute), pentru a evita evadarea micutelor obiecte din seif (pusculita e cu cifru; aveam si eu, in copilarie, o astfel de pusculita, de care eram tare mandra).
Am aflat, de curand, ca exista un proiect national de educatie financiara, demarat de BCR, ce ii invata pe copiii de 7-14 ani cum sa gestioneze un buget, atat teoretic, cat si practic, ceea ce mi se pare extraordinar. Verificand traseul camionului FLiP, am realizat ca in localitatea noastra a fost prezent (l-am ratat si tare imi pare rau), fapt pentru care nu pot decat sa incurajez parintii din celelalte orase sa isi duca strumfii la unul dintre atelierele gratuite, in intervalul orar mentionat pe paginata dedicata acestui proiect util.
Spre deosebire de generatia de copii de azi (copii dezorientati si usor vulnerabili), eu am fost un copil calculat (poate prin prisma greutatilor din acea vreme), ce isi investea putinii bani in obiecte utile, in detrimentul celor distractive; si nu o faceam cu nici o parere de rau, ci din contra, cu seriozitate si mandrie.
Imi amintesc acum, de parca s-ar fi intamplat ieri...
..............................................................................................................
- Hai, trezeste-te! E timpul!
- 5 minute...mai stau 5...
- Hai, mai mergi cu mine sau ramai acasa? Hai, ca nu mai e vreme!
Tresar, sub glasul bland si rugator al tatei, amintindu-mi ca trebuie sa merg in vie. Aveam o relatie frumoasa, bazata pe sinceritate si incredere reciproca; fiind mezina familiei, eram, poate, mai apropiata de el si el de mine si rareori pleca undeva fara micutul insotitor. Acceptasem, in acea toamna (chiar inainte de inceperea unui nou an scolar), provocarea de a merge impreuna la cules la vie, pe bani.
In cateva minute eram gata: imbracata/incaltata corespunzator, cu haine si papuci "de scandal" (usor uzate), o sapca de-a tatei pe cap si inarmata cu mult entuziasm. Prima munca platita...prima...eram atat de fericita, incat nici nu conta cu cat voi fi platita sau ce voi face cu banii, la final. Ma astepta o saptamana grea, dar frumoasa!
Eram multi...mici si mari...erau randuri lungi de butuci bogati in struguri zemosi...un camion, 2 baieti ce notau de zor in carnetele, zeci de galeti pregatite pentru transport. In prima zi a fost ceva mai greu: cum reuseam sa umplu cate o galeata, o taraiam, incet, la camion, pentru a fi pontata si ma inarmam cu o alta goala...in plus, prezenta mea il incetinea pe tata, caci ii simteam, mereu, privirea blajina asupra mea...ii era teama sa nu ma accidentez cu micutul briceag; in plus, ma intreba des: " - Iti este foame? Ai obosit?". A doua zi eram deja experta: culesul mergea ca pe roate, resuseam sa topai cu cate 2 galeti pline ochi, spre bucuria mea si mandria tatei.
La sfarsitul saptamanii de munca, am stat aliniati, pentru a ne primi "salariul". Imi tremura mana de emotie...Ajunsi acasa, tata a cumparat un pui si o sticla cu suc (era prilej de a sarbatori), apoi m-a intrebat:
- Si te-ai hotarat? Ce vei face cu banii?
In acel moment mi-au trecut prin minte cateva obiecte...dorite sau necesare...insa, nu mi-a fost greu sa aleg.
- Trening! Imi trebuie un trening, pentru ora de sport! am raspuns repede, entuziasmata de idee.
A doua zi l-am si luat: un trening negru, de fas, cu doua dungi rosii si una alba...
.............................................................................................................
Tu? Tu ce ai facut cu primii bani economisiti? Completeaza formularul cu sinceritate si...cine stie, poate amintirea ta va fi rasplatita cu o bicicleta Pegas!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc