Treceți la conținutul principal

Recompenseaza-te cu un sejur la mare


   Iubesc marea si astept cu nerabdare, an de an, sa o reintalnesc...iar sentimentul de dor este puternic nuantat de discutiile zilnice cu mezina familiei, care imi seamana, desigur, fiind indragostita iremediabil de apa marii, de nisip, de zilele linistite, petrecute cu mami, tati si al sau fratior; adora micile vacante, caci toata atentia le este acordata lor, piticilor: mami cu tati se aliniaza bucurosi la nivelul lor, redevenind copii, construiesc impreuna castele de nisip, pisici de nisip sau alte creaturi haioase, se balacesc impreuna in apa primitoare, se stropesc, fac diferite intreceri, danseaza pe nisipul fierbinte ori stau la soare, relaxandu-si trupurile alintate de razele gadilicioase.
   Zilele, la noi, "arata" asa:
- Cand mergem la mare?
- Nu stiu, vom vedea...la vara, cu siguranta, acum e frig.
- Acolo e cald, hai, mergem acum? Te rooog!
- Intelege ca e frig si acolo; la vara va fi cald si bine.
- Dar nu mai pot de dorul ei...nu stiu ce sa ma mai fac...(raspunde ea, vizibil necajita)
Dupa cateva minute, incep sa ii sclipeasca ochii jucausi...exclama, inviorandu-se instant:
- Hai sa mergem acum! Doar ne prefacem, mami! Vrei?
Nu asteapta raspuns, fiind preocupata de bagaj; indeasa intr-un rucsacel cateva hainute, costumul de baie, cateva jucarii de plaja si un plus (pe Lucky, catelusul preferat, ce merge in vacante cu noi, mereu).
- Iei tu slapii, lotiunea, palariuta, da, mami? imi spune repede, punandu-si, tacticos ochelarii de soare (bleu cu buline rosii...preferatii ei). Sa nu uiti colacul si aripioarele, te rog!
Dupa ce se asigura ca e totul pregatit, ma invita pe un scaunel, care e pe post de masina (desigur, transportul e cu tot ce trebuie: confort, hopuri si zgomote de motor). Ajunse la destinatie, incepem sa topaim pe nisip (o patura galbena, intinsa pe covor), bucuroase, planuindu-ne "distractiile".
...........................
   Zilnic imi pune intrebarea: "Cand mergem la mare?" (nereusind, inca, sa faca diferenta dintre anotimpuri; apropo de asta...anul trecut, dupa ce a venit Mos Craciun, m-a intrebat cand va mai veni, la care eu am raspuns: "Cand va ninge iar"; dupa aproximativ 2 saptamani a nins, desi as fi jurat ca nu se va mai intampla asta; reactia fetitei a fost de milioane: "Inseamna ca la noapte vine Mosu'!" - a exclamat, stergand geamul, cu manuta. Mi-am invatat lectia...acum ii spun ca Mos Craciun vine doar in decembrie), iar joaca de-a marea are loc o data la doua saptamani.
   Sa-mi fie cu iertare daca v-am facut pofta de vacanta! Am un remediu, insa :) . Prietenii de la Phoenicia (nu e un secret ca ii ador pentru ceea ce fac, pentru faptul ca pun suflet in lucruri importante pentru oaspeti, ca sunt mereu prompti si pregatiti de schimbare, in favoarea celor ce le trec pragul) au lansat o noua provocare pentru cei ambitiosi, cu idei stralucite. Daca in iarna ne-au surprins cu joculete haioase, de genul: "filmeaza-te cu calul", "mergi la hotel in pijamale", "gateste bunatati pentru a ne impresiona", pe care le-am savurat, online, cu mare drag si haz, acum organizeaza o olimpiada, iar premiantul va fi recompensat si rasfatat cu un sejur de 3 nopti (in regim demipensiune) la Phoenicia Holiday Resort. 
   Daca vrei sa participi la olimpiada de idei, gasesti pasii ce trebuie urmati, aici, pe pagina oficiala. Parerea mea despre hotelul de pe malul marii o gasesti, foarte usor, aici.

O zi insorita si idei bune!
  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos